McMerkel

   Referendumul din Scoția, indiferent de rezultat, dă naștere la acutizarea conflictelor etnice în toată Europa. Nu contează rezultatul de astăzi, contează doar precedentul stabilit odată cu susținerea acestuia. David Cameron, locatarul de la 10 Downing Street, și-a dat seama cam târziu că treaba e serioasă și, prin urmare, și-a ajustat discursul, abandonându-l pe cel despre români și bulgari.
Culmea e că, și de această dată, agenda primului-ministru britanic, sau englez, de mâine, e făcută tot de tabloide. 

   După „invazia” românilor și bulgarilor începută la 1 ianuarie, după solicitările fără număr de ajutoare sociale și servicii medicale pentru infestații cu HIV și păduchi români, mai ales, după încă două-trei „ba, pe-a mă-tii!” cu UE și „dacă mă mai enervați, fac referendum și vă las dracu`”, după toate acestea, geniile din redacțiile tabloidelor și-au dat seama că scoțienii sunt chitiți pe treabă. Brusc, s-a pus în mișcare agenda lui Cameron, după lecturarea liniilor de politică trasate de Daily Mail și The Sun, și, ce să vezi, spilcuit la patru ace, le desenă scoțienilor un viitor făr` de NATO, de parcă i-ar ataca Insulele Feroe, făr` de UE, stop! Fără UE? Fără acea gașcă condusă de unii compatrioți precum Nigel Farage, și din care amenințai că te retragi de fiecare dată când Frau Merkel aducea vorba de șmecherii și șmecheriile din Financial District? Despre acea UE vorbești? Măi, să fie?!

   După ce MI6 și MI5 s-au șters la gură că le curgea scuipat prea mult și de prea mult timp, s-au apucat să-i trimită și lui Făt-Frumos din Downing Street lecturi suplimentare pentru îmbogățirea ariei de cunoștințe extra-tabloide. Le-a citit, s-a panicat și-a căutat sprijin. Unde? La ObamaCare, la acel lider, la fel de spilcuit și la fel afon ca el pe melodia politicii externe, el e singurul său aliat în lupta englezilor cu fustele din nord, pardon, kilturi. De la Merkel a primit tăcere și un x alb pe steagul albastru al UE. N-a priceput, el pricepând doar frazele și titlurile scurte și penetrante de genul „Românii, plini de păduchi, HIV și foame de ajutoare sociale, invadează Marea Britanie”. Așa că, pe lângă mucles!, Angela i-a trimis o scrisoare plină de banalități nemțești cu o fotografie atașată și, la final, s-a semnat McMekel.

   Poziția UE vis-a-vis de tendințele centrifuge ale diverselor regiuni e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Totul plutește într-un nor de speculații de genul dacă-ți faci dormitor separat într-o cameră, se cheamă că nu mai stai în casa respectivă. De partea cealaltă, argumentația constă în îmbufnare și bătut din picior întocmai ca d-l Goe. Peste toți și toate domnește paradoxul - Europa unită a regiunilor, învelită în plapuma divide et impera. Doar că nu prea poți stăpâni un parlament cu Le Peni, Faragi, Gabori. Toți aceștia se vor înmulți pe măsură ce regiunile vor ajunge la mărimea satelor, iar liderii satelor vor câștiga alegeri vituperând la adresa veneticilor din satul vecin că vor ajutoare sociale și au HIV și păduchi. La final, imaginați-vă Oda bucuriei cântată la un cimpoi scoțian, indiferent dacă va fi cântată la anul sau peste mai mulți ani, iar de la balcon va saluta parada vreo Frau Kaiser.