Social Icons

miercuri, 24 septembrie 2014

Legea nesimțirii perfect inelastice la carburanți

Prețul carburanților în România
   Trei ciori negre, așa arată tiparul apărut pe harta cotațiilor petrolului la time-frame-ul de o lună. Ce semnifică acest tipar? Semnifică o continuare a trendului de scădere pe piața ținută sub papuc de OPEC. De ce scade petrolul?
Sigur nu din cauza situației din Orientul Mijlociu, ci, din motive ce țin de consum, de creșterea economică globală, în general, și a Chinei, în special, din alte cauze ce țin, sau nu, de rațiune, pentru că , pe termen scurt, rațiunea și comportamentul piețelor par, și sunt, de cele mai multe ori, divergente.
   Oricum, cert e că, după trei ani și jumătate de oscilare între prețul de 100 $ și 128$ pe baril, cu o lunecare în 2012 spre nivelul de 90$, piața a ales direcția în jos. În jos, până când se va întruni OPEC-ul să ia măsuri pentru protejarea garajelor de limuzine, a democrațiilor originale și a lefilor lui Reghecampf și Olăroiu, actualmente în „vârf” de realizări profesionale în ligile deșertice.
   Legătura între cererea de petrol și consumul de carburanți e ombilicală. Deci, dacă prețul scade la petrol, în afara unor descoperiri de noi zăcăminte, cauza principală e că Gheorghiță se plimbă mai mult cu bicicleta sau merge pe jos, că face piciorul frumos, unchiul Sam și-a luat o mașină hibridă și Jackie Chan a preferat noul iPhone în loc de un Logan la mâna a doua. Deci, toți conspiră să le arate celor de la OPEC cum trebuie respectat clientul.
   În tot acest timp, în țară la Gheorghiță se întâmplă paranormalul. Dacă Gheorghiță merge cu bicicleta, deci, cu shaorme pe post de carburant, și piața mondială ține cont de shaormele păpate de el, scăzând prețul la petrol, nu același lucru îl face Petromul. Nu, Petromul, de fapt, OMV-ul, e atât de ocupat cu negocierea noilor redevențe, încât a uitat că Gheorghiță dă la pedale, sabotând cu drag profiturile babane ale companiei și bugetul de stat, prin impozitele încasate mai mici. Cererea perfect inelastică există în teoria economică, nesimțirea la fel de perfect inelastică există doar la noi și se ia contact direct cu ea la pompă. 
   În iulie 2004, tot cam în prag de alegeri, Năstase semna privatizarea pe mărunțiș a Petrom și, odată cu aceasta, și măritarea zăcămintelor pe zece ani pentru doi bănuți în cotă fixă. Acum, la un deceniu, tot în prag de alegeri, la Viena se discută redevențe și se obține  ... amânarea majorării prețului la gazele românești pentru încă șapte ani!?! Ca să fim lămuriți: doi - trei foști angajați ai OMV, actualmente ai statului, negociază interesele statului pentru cel puțin un deceniu la Viena și, deocamdată, ne aduc „o victorie” ce constă în amânarea majorării prețului gazelor pentru populație pe șapte ani, doar că, o mare parte din aceste gaze provin de la Romgaz, Petrom-ul consumând o mare parte din gazele extrase pentru producția proprie. Aha, și cu redevența cum rămâne? 
   Cred c-o să rămână ca și până acum, doar că vom avea gaze la preț nemajorat de la Romgaz, companie de stat încă. Asta, până la privatizarea Romgaz, după care, sigur, înțetegerea va cădea. Chiar dacă petrolul va continua să scadă, prețul carburanților va avea în România o direcție continuă în sus, iar guvernul ne va da subtil de înțeles, printr-un făcut cu ochiul, că moneda de schimb pentru nesimțirea austriecilor e amânarea scumpirii gazelor la Romgaz. Așa făcea și Năstase când era întrebat de ce-a vândut Petromul, ne făcea cu ochiul, dându-ne de înțeles că așa ne-a cerut UE. Tot UE, parcă, cerea și prețul majorat la gaze, nu? Păi dacă ei cereau, ce treabă are OMV-ul cu amânarea? Răspunsul e tot un făcut din ochi cu subînțeles că, vezi Doamne, au negociat ăi de la OMV cu UE și, gata, s-a rezolvat. Păi, atunci, de ce nu punem OMV-ul să ne guverneze, dacă tot el ne-a băgat în UE, ne ține prețul gazelor noastre jos, și mai știu eu ce alt bine face? Acum, vă fac și eu cu ochiul, tot cu subînțeles.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu