Unde e Piața când se pune la cale ditamai șmenul prin Legea offshore?

   Pentru prima dată în istoria PSD-ului, interesele României în materie de resurse chiar sunt apărate. Nu mă întrebați de ce, pentru că habar nu am, dar ceea ce contează e rezultatul. Până acum, PSD-ul a fost singura forță care s-a opus cedării pe nimic a resurselor de hidrocarburi descoperite în ultimii ani în Marea Neagră.

Încă un jaf pe bază de lege

   Acum aproape un an și jumătate, la începutul mandatului lui Grindeanu, avertizam că se pune de o nouă mega-țeapă, și anume, Fondul Suveran de Investiții (vezi aici). Grindeanu a plecat, a venit Tudose, a plecat Tudose, a venit Dăncilă și Fondul Suveran de Investiții a fost pus pe repede înainte. Gata,  s-a votat!

Top 20 cele mai mari companii din România în 2015

   141,77 de miliarde de lei reprezintă cifrele de afaceri cumulate ale primelor 20 de companii din România în 2015.

Gâsca cu ouă de aur - Petrom - chiar a dat un rateu, pe IFRS

   Anul trecut scriam despre OMV Petrom că pare să înceapă să dea rateuri, de vreme ce profitul net se dusese în cap față de anul anterior (vezi aici). Anul ce s-a încheiat, rateul a venit, pe IFRS însă (vezi tabelul din imagine). 

Justificările scumpirii carburanților - de la penibil la lehamite

   Piața carburanților din România e un monopol coafat în oligopol. Aparent vorbim de oligopol, deoarece câțiva actori dețin piața iar prețurile sunt dictate de aceștia. Realitatea este că piața se comportă ca un monopol deoarece prețurile sunt dictate de un singur actor, iar restul găștii sunt doar urmăritori ai prețurilor impuse de OMV Petrom.

Gâsca cu ouă de aur - Petrom - a început să dea rateuri

   472 de milioane de euro a fost profitul net înregistrat de Petrom în anul 2014. Cifra poate părea mare, dar este cu 57% mai mică decât cea înregistrată în anul 2013 ( 1,09 mld. euro). De la privatizarea acestei companii, profitul mediu anual a fost de 590 mil. de euro.

Câte companii țin în spate economia României

   Economia națională poate fi comparată cu o masă la care se așează companii, salariați, pensionari, șomeri, iar, în capul mesei, cu cuțitul într-o mână, stă statul. La masa cu pricina fiecare aduce ce poate, dar, când vine vremea să se înfrupte fiecare, statul e cel ce hotărâște ce, cât și cum își va potolii pofta fiecare.

Legea nesimțirii perfect inelastice la carburanți

   Trei ciori negre, așa arată tiparul apărut pe harta cotațiilor petrolului la time-frame-ul de o lună. Ce semnifică acest tipar? Semnifică o continuare a trendului de scădere pe piața ținută sub papuc de OPEC. De ce scade petrolul?

Cine a câștigat de pe urma recesiunii din România?

   Anul 2008 era anul în care primele zece companii din economia națională cumulau circa 19 miliarde de euro cifră de afaceri și un profit de circa 919 milioane de euro. Aceste cifre făceau din 2008 punctul culminant al creșterilor anuale înregistrate de companii după anul 2000. 

Mărinimia Petrom se numără-n bănuți, la propriu

   Veniturile medii lunare ale unui salariat anul trecut erau de 1090 lei, cheltuielile aceluiași salariat fiind de 967 de lei. Salariatului nostru din statistică  îi rămâneau 123 de lei lunar în medie, iar tot anul trecut, Georgică, să-i zicem, a avut un profit de 1476 lei.

Pass the salt, please!

   Au trecut vremurile când sarea era folosită ca monedă de schimb. Romanii, în antichitate, primeau solda în sare, cuvântul salariu provenind de pe urma acestui tip de remunerație. În evul mediu, pe plaiurile autohtone, voievozii aveau exclusivitate asupra zăcămintelor de halit (denumirea geologică a sării geme). Zăcămintele actuale ale României sunt estimate  la 7 mld. tone de către ANRM și la 40 de mld. tone de către Salrom, singura companie ce exploatează sare în România, încă aflată în proprietatea statului.

Țară tristă, popor vesel

    Veselia cu care participă majoritatea la victoria unei minorități oferă imaginea inversă a puricelui urcat pe elefant, căruia îi și zice: „Maamă, ce mai tropăim!” e prezentă din cele mai vechi timpuri. La noi,  elefantul se urcă pe purice după ce acesta a făcut toată treaba, îl strivește și, mai apoi, îl întreabă cu tupeu: „A, ce, erai și tu pe-aici?”. 

   Când Mackensen a ocupat Bucureștiul în primul război mondial, iar administrația s-a refugiat la Iași, la biroul mareșalului era coadă de politruci rămași în capitala ocupată. Tot aceeași oportuniști și-au arogat cele mai mari merite după Unire. Continuând pe linia veseliei triste, de care până și Conu Caragiale s-a săturat, și-a făcut bagajele, și-a luat-o spre țara seriozității - Germania, oportuniștii de serviciu s-au urcat în trenul activiștilor odată cu venirea comuniștilor. După `47, în România, mai toți erau comuniști ce fuseseră în ilegalitate între războaie, capitaliștii, câteva mii la număr, înfundau pușcăriile. La revoluție, între 16 și 21 decembrie, doar câteva mii erau împotriva lui Ceaușeșcu, după, a fost nevoie de câteva tipografii să tipărească certificate de revoluționari. În `97 votanții lui Constantinescu păreau c-au fost mai mulți decât în duminica orbului. Același lucru și în 2004, în 2012 la protestele din Piață, nu și acum. Acum oportuniștii stau pe margine să vadă cine cade primul, noi, cei cu Piața, sau ei, cei cu banii.