Social Icons

joi, 31 octombrie 2013

Arnold nu e Einstein, Einstein nu e Oprah

Industria wellness-ului în România
   Echipament de fitness: tricou, pantaloni, adidași; acestea sunt componentele, în mare. De câte ori n-ați văzut la sală, dacă mergeți pe-acolo, sau dacă nu, ați auzit, că prin asemenea habitaturi există și specia ce reinventează echipamentul, dând o notă de originalitate, prin înlocuirea adidașilor cu ... șlapi?! Da, șlapi, la care se adaugă un tatuaj scos de sub tricou, un răget la fiecare repetare, un centimetru pentru măsurarea „brandului” și proasta creștere manifestată prin lăsarea obiectelor cu care ai lucrat împrăștiate.

miercuri, 30 octombrie 2013

La meci, tribunele sunt pline de Messi

În urma rectificării serviciile iau mai mulți bani
   În tribune, la un meci, ai de-a face cu „profesioniști”, dacă mergi chiar la tribune și nu la peluze unde stau spălații pe creier. Acolo e sectorul zombi. Toată lumea e setată pe trei strigări, un imn, două sau mai multe, dacă ești Steaua și n-ai de fapt niciunul, și, în rest, creier neted între faze. La tribune stau adevărații cunoscători. Indiferent că-i trebuie trei scaune să se așeze, că porecla de hipopotam e neîncăpătoare, vei auzi sigur: scheme de joc, sfaturi de fente, expertize în eficiența lovirii mingii sau în imprimarea unei traiectorii demne de Matrix.

marți, 29 octombrie 2013

Sunt votul ce-ți refuză urna

Răzvrătirea unui vot
   La patru ani mă-ndeși în urnă, după o lună în care ți-ai pus cenușă-n cap, dacă ai ros la ciolan. Dacă n-ai fost la ciolan și ți-ai ros unghiile în opoziție, ai o lună în care-mi desenezi norișori roz printre care alergăm fericiți, împiedicându-ne, din când în când, de-un mușuroi de bani. Sunt votul votacului cuprins în sondajele inepte ce mă clasifică de dreapta, sau stânga, sau absent, sau cum le cășunează celor ce-ți vor fi consilieri, dacă îți ies pasențele. Băgat în urnă sau nu, tu vei face la fel ca predecesorii, ba mai rău, dac-ai stat pe tușă prea mult timp, după părerea ta, prea puțin, după a mea.

duminică, 27 octombrie 2013

Sacoșa plină: la dus - pentru Licurici, la-ntors - pentru el

Lumină de la Marele Licurici
   Ziua 3
   Azi m-am întâlnit cu Biden. M-am antrenat cam două luni pentru discurs. Mori de ciudă, Traiane? Când colo, ce să vezi! Biden e un nesimțit, se uita la ceas de la prima strângere de mână. Degeaba am început eu cu istoria primilor coloniști, că la al doilea val de coloniști, un an mai târziu în istorie și un minut în discurs, m-a întrerupt și mi-a zis că cei de la Chevron i-au transmis că n-am plătit factura la „masă”. I-am răspuns c-o s-o plătesc și-am vrut să continui. Biden ieșea pe ușă, deja. Din prag mi-a zis să respect justiția și despre treaba cu vizele ... încă nu. M-am scărpinat în cap, m-am uitat la Corlățean, idiotul își repeta în gând discursul pe care n-o să-l mai rostească nicăieri, poate într-o carte viitoare, fără bibliografie. Nervos, m-am întors la hotel.

joi, 24 octombrie 2013

Pelerinaj la Marele Licurici

Cu cine s-a întâlnit Ponta în SUA
   Ziua 1
      Am decolat de pe Otopeni. În urmă rămâne o țară, scuze, o marfă, căreia mă duc să-i caut cumpărător în SUA ale Americii, scuze din nou, Statele Unite la Suei, oricum, America. Îi am cu mine pe Badea, Gâdea și Ursu, care doarme. Aaa, îl mai am și pe Corlțean și pe ... oricum, niște, da, de prin guvern. Corlățean stă pe laptop să mai găsească o idee „originală” de-a sa și s-o plagieze. Am râs de el, i-am dat una-n cap cu mingea de baschet că mă enervează, dă-l dracului că nici să plagieze nu știe. Păi, cum să te-autocopiezi ?! când e așa de multe almanahe, cum ar zice un frate mason din partid de la mine.
   Badea. Badea e crăcănat pe două scaune arătându-i lui Ursu cum faci șpagatul la Business Class. Ursu doarme, Badea continuă să-i arate.
   Gâdea. Gâdea e cu o oglindă în mână, se uită în ea rotindu-și încet capul, la fiecare 10 grade țuguie buzele după ce le-a umezit în prealabil. Grețos! 
   Aterizăm. S-a trezit Ursu și dă din cap aprobator la ce i-a zis Badea. Badea e anchilozat după atâtea ore de șpagat. Corlățean e fericit c-a mai găsit o frază ce n-a copiat-o încă. Gâdea și-a spart oglinda, acum are și ochii umezi. Eu trag un pârț. Nimeni nu zice nimic. Mai trag unul. Nimic. Ce mișto e să fii șef!

miercuri, 23 octombrie 2013

„Ieftinirea pâinii”

Prețul pâinii după scăderea TVA
   Statistica poate transforma un cimitir într-o cârciumă și invers. La noi statistica face mai mult, estimează populații la recensăminte de pe foi scrise și depozitate, sau uneori baze de date informatizate, dacă există, de la Poliție, primării, direcții de sănătate. Toate aceste instituții au evidențe ale căror cifre nu concură, diferind cu mai mult de un milion, dar nimic din toate acestea nu pot opri un repetent al clasei, cum este INS-ul față de alte instituții similare din UE, să afle câți suntem. Asistăm la jocul de-a statisticianul idiot de prin anii 2000 și ceva, când geniile din conducere au hotărât ca doar intreprinderile cu minim 4 angajați să intre la calculul numărului de salariați la nivel de județe și țară. Dacă lucrezi la un chioșc și ești singurul angajat, nu exiști. Sigur că tu vei fi „estimat” prin deducție de cei ce n-au fost în stare să-l numere pe Gheorghiță când era acasă, dar au fost în stare să-l „deducă”. Oricum, alte cifre n-avem decât cele puse la dispoziție de socotitorii din almanahele miliției, așa că, defilăm cu ele și mulțumim din inimă „abaterilor medii standard încălțate cu papuci”.

marți, 22 octombrie 2013

Corelația femeia - bărbat în politică

Relația bărbat - femeie în politică
   Femeii-bărbat în politică îi corespundea, tot mai des, cimpanzeul în călduri cățărat în palmierul cu funcții. Relația între cele două variabile e invers proporțională și de sens contrar, cum, de altfel, și imaginea femeilor despre care vorbim e văzută de gurile rele ca fiind pe invers. Libidinoșii, cealaltă variabilă, sunt de două feluri: cei clasici - ce sar ca gibonii pe orice purtătoare de fustă, cu excepția scoțienilor; și cei ce afișează aspectul de cool guy, dar care cutreieră tărâmurile politichiei însoțiți de un alai de favorite. Din când în când, la noi, ne este devoalată povestea amantelor cocoțate pe politruci, în urma căreia doar ele au de suferit, ei râgăie, hăhăie, se-ncheie la șliț, și sunt iertați.

duminică, 20 octombrie 2013

Ciomagul cu dungă roșie

Ponta trasează dungi roșii
   Victoraș, dacă te-ai dus la Unchiul Sam, de ce n-ai rămas acolo, c-am auzit că se plătește bine-n minerit sau în montarea de sonde? Oricum, nu-i târziu nici acum să te întorci și să rămâii acolo. Gândește-te, ți-ai lua bani mai mulți decât iei acum pentru funcția de a ne stresa zilnic cu prostiile tale! Ia-i și pe Daciana, tata-socru? Și, ne fă un serviciu - stai acolo până te-om chema noi înapoi! Aici, nouă o să ne fie bine, mai avem de așteptat până să scăpăm de bunică-ta Iliovici, nu prea mult că n-o să trăiască cât pietrele, iar de restul celor mai mărunți se va ocupa evoluționismul. Pe Măzăre, îl știi, ăla de-ți izbește ușa-n nas când are el chef și când nu-i în Madagascar sau Rio, îl facem colet cu amicul său Nicușor și-l expediem în Antananarivo să țină companie lemurienilor.

joi, 17 octombrie 2013

Umbrelă cu motor

Numărul de autoturisme din București- numărul de metri liniari de parcat pentru o mașină
   Umbrelele cu motor, scoase pe străzi la fiecare ploicică, pictează intersecțiile satului cu maidanezi, despre care nu se mai vorbește, în expresii ale realismului cu tâmpiți în intersecții sau intersectați. Tâmpiți c-au votat cu fundul și nu cu capul, că n-au auzit de metrou, autobuz sau tramvai, că și-au ales Bucureștiul ca adresă pe buletin, și că mămicile lor i-au născut în România. Bă, dacă ești prost, stai acasă, nu în intersecții! Bă, tot tu, dacă ești idiot nu te mai du` la vot! Bă, puță, că mă enervezi de-acum, dacă tot stai în București, fă-ți casă-n Bragadiru! Și dacă tot te-a adus barza și mă-ta în România, de ce nu te muți în altă țară?!

miercuri, 16 octombrie 2013

Dă, Ponta, cu pulanu-n mine, că te-am votat!

Jandarmii au atacat brutal protestatarii
   În momentele în care nu e ocupat să facă pe purtătorul de cuvânt și interese pentru RMGC și Chevron, să caute ce taxe să mai mărească sau să inventeze, soțul Dacianei își arată mușchii la niște amărâți din satul Pungești și la cei din Piața Universității. Așa le arătă el cine-i șeful și ce pățesc cei ce nu-s de-acord cu tata-socru și cu Măria Sa. Nu contează că a promis marea cu sarea înainte de a-și pune dosul pe scaunul de prim-ministru. Nu contează că-n ultimul timp România a devenit laborator de seismologie, de parcă am asista la o nouă orogeneză alpină, de data asta mai la est de Carpați. Nu contează că nesăbuința și amorul de conturi babane peste mări pot face din România lada de gunoi a planetei.

marți, 15 octombrie 2013

Iubito, nu mai fă sarmale că iau eu shaorme de la Dristor!

Situații financiare 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Dristor Kebab
   Aflat în drum spre coada așteptării pentru miruirea stomacului cu shaorma, ca un pelerin cu 30 de lei disponibili pentru absolvirea de păcatul de a mânca bucate neaoșe, ți se perindă-n minte combinațiile de sosuri cu varză, murături și condimente mai ceva ca unui Chef. Râgâi deja, fără să fi mâncat ceva, și grăbești pasul s-o iei înaintea hoardelor din subteran. I-ai ginit din metrou c-au aceleași gânduri ca și tine.

luni, 14 octombrie 2013

Lake Land

Principalii indicatori Facebook Inc 2011 2012 2013
   Sunt un Columb în pantaloni scurți, tricou, tastatură cu PC atașată, în căutarea unui amărât de like, sau a mai multora. Adaptând expresia „ mare leneș” ce mi-o adresa vecinul meu bulgar, astă vară, când am dat o fugă pe la el, după ce tăbărâsem în mod repetat în mormanul cu de-ale gurii și după ce mă invitase în mod repetat să fac mișcare, iar eu molfăind ceva îi răspunsesem un „No” cu gura plină, stomacul la fel și creierul în deficit de neuroni după atâtea cocktailuri, aș zice că sunt „mare bou”.

duminică, 13 octombrie 2013

Dacă v-ați plictisit, plecați acasă!

Ponta așteaptă ca plictisul să intervină la demonstrații
   Lacrimile unui copil ce vrea ceva neapărat înduioșează părintele atât cât îl susțin buzunarele. Dacă atentatul la buzunar e de natură să facă ravagii, copilul poate să plângă, să bată din picioare, să-ți violeze timpanele cât o vrea, că oricum n-are șansă să obțină ce dorește. Cu cât abstinența părintelui de la îndeplinirea dorințelor manifestate de sonorul dat la maxim cu scutece sau proaspăt eliberat de sub robia lor este mai îndelungată, cu atât șansele de plictisire infantilă și găsirea unei alte ocupații cresc.

joi, 10 octombrie 2013

Rosal - punguța de bani pentru rezervorul unui Lamborghini

Evoluția companiei Rosal în 2007 2008 2009 2010 2011 2012
   Pe vremea când Timișoara se răscula împotriva regimului, la sute de kilometri distanță, în Gherla, un viitor întreprinzător încălzea motoarele la două tractoare. Când a explodat mămăliga și-n București și Sergiu cu Caramitru erau urcați pe tancuri să ia cu asalt studioul 4 din Televiziune, urmați îndeaproape de Bunicuță și Brucan, ei, nu pe tancuri, ci în mașini negre, omul nostru de la Gherla reușise să pornească motorul la unul dintre tractoare. Celălalt motor a luat-o după ce România se încadrase spre democrația de „tip original”. Cu două tractoare și cu familia după el, Prigoană, căci despre el e vorba, a luat-o la vale spre mizeria din București. Nu știm cum reușise să cumpere două tractoare, de unde, și cu ce bani, dar el așa ne-a povestit și noi trebuie să-l credem. Bine că nu a venit cu varianta mult-fumată în care prima afacere a început de la o sută de parai, și ăia împrumutați de la un prieten care avea mai multe, și-acum nu mai are că n-a sesizat oportunitățile vremurilor.

miercuri, 9 octombrie 2013

Visul de a călări un picamer

Bogdan Naumovici-visul copiilor din Roșia Montană e să fie mineri   Ce visează copii să devină când ajung la vârsta Moș Crăciunului în devenire din imaginea alăturată? Răspunsurile nu oferă prea multe alternative, plecând de la doctoriță, învățătoare, și continuând cu actriță, Antonia sau cântăreață. În cazul băiețeilor, polițistul poate fi un punct de plecare, super-eroul și fotbalistul sunt urmarea firească și, mai nou, am auzit de gunoier. De ce gunoier? Pentru că băiețeii sunt fascinați de mașinile ce ridică gunoiul în ciuda mirosului emanat. În sectorul 5 nu există asemenea vise, transportul gunoiului făcându-se cu tractorul. E bun și Vanghelie la ceva, la distrus vise și nu doar ale copiilor.  Ca părinte trebuie să te treacă un fior la auzul carierei visate de feciorul pe care-l vedeai politician, bancher, fotbalist, orice ocupație ce te-ar posta pe tine pe poziția a te recomanda ca tatăl sau mama lui X, întocmai ca tata lui Cristi Borcea. 
    Nu l-a întrebat nimeni pe Naumovici Bogdan ce vrea să se facă când o ajunge la ... maturitate, că mare era de mic, sau dacă l-a întrebat, n-a înțeles nimic, acesta vorbind cu gura plină de ciocolată Pitic, cu perspectiva de a deveni mai neîncăpătoare din cauza Piticului aflat în drum spre ea. Odată cu kilogramele în plus față de amici, și-a dat seama că legătura sa cu fotbalul se va rezuma la gumele Cincin. Între copilul durduliu și Ăla de respira greu din spotul ce l-a statuat în postura de Sergiu Nicolaescu al reclamelor, unde el concepe, regizează, joacă, și-și dă premii, nici el nu știe ce vise de carieră a mai avut. Știe în schimb ce vise are de-acum înainte și ce vise au alți copii ce n-au nici gura plină, nici ciocolată Pitic la îndemână.

marți, 8 octombrie 2013

Gospodinele isprăvnicese „se pricep”

Vanghelie nu publică bugetul primăriei
   La panourile cu Proștii clasei, din timpurile în care realismul socialist își făcea de cap prin vitrinele frigorifice la Alimentară și prin burțile celor fără pile, găseai poza actualelor gospodine de județ sau din primăriile de sector. Pe cei a căror poză o găseai la Panoul fruntașilor, astăzi s-ar putea să-i găsești pensionați anticipat, în așteptare la cozile cu ajutoare de la UE sau să nu-i mai găsești că și-au luat lumea-n cap și s-au făcut taximetriști în SUA după `90 ori taximetriști pe tarlaua lui Sfântu`Petru. Din scaunele de dregători ai județelor, proștii de ieri, ajunși deștepții de azi, trag pârțuri ironice în direcția Meritocrației, justificându-și poziția de tun flatuant printr-o propoziție ce rezumă existențialismul neaoș: „Dacă m-am priceput!?!”. 

luni, 7 octombrie 2013

Lasă-mă să protestez!

Protestele Roșia Montană n-au lideri
   Un păduche ieșit în frunte, ori e un păduche idiot, fără simț de autoconservare, ori e înțeles cu organismul parazitat și n-o să i se-ntâmple nimic. Odată cu manifestările, au ieșit în frunte păduchii. Unii se văd liderii celor ce nu vor lideri, alții se cațără de pe poziția de O.N.G.-ist pe valul de nemulțumire, nu pentru a se face cunoscut ci, pentru a servi politicul - amantul cu care a păcătuit de prea multe ori. Există și o a treia categorie de paraziți ai mișcării din Piață, aceștia sunt fripturiștii politici. Pentru o ciozvârtă de electorat sunt în stare să facă contorsionism, să-și pupe propriul dos, să se ducă în gura lupului ca să-l pupe lupul în aceeași parte cu bocancii de pe inventarul RMGC, iar la final să pozeze la televiziuni în idioți ce nu se dezmint în nicio situație și de la care te aștepți la orice, numai la lucruri înțelepte nu.

joi, 3 octombrie 2013

Țară tristă, popor vesel

Tristețea României
    Veselia cu care participă majoritatea la victoria unei minorități oferă imaginea inversă a puricelui urcat pe elefant, căruia îi și zice: „Maamă, ce mai tropăim!” e prezentă din cele mai vechi timpuri. La noi,  elefantul se urcă pe purice după ce acesta a făcut toată treaba, îl strivește și, mai apoi, îl întreabă cu tupeu: „A, ce, erai și tu pe-aici?”. 
   Când Mackensen a ocupat Bucureștiul în primul război mondial, iar administrația s-a refugiat la Iași, la biroul mareșalului era coadă de politruci rămași în capitala ocupată. Tot aceeași oportuniști și-au arogat cele mai mari merite după Unire. Continuând pe linia veseliei triste, de care până și Conu Caragiale s-a săturat, și-a făcut bagajele, și-a luat-o spre țara seriozității - Germania, oportuniștii de serviciu s-au urcat în trenul activiștilor odată cu venirea comuniștilor. După `47, în România, mai toți erau comuniști ce fuseseră în ilegalitate între războaie, capitaliștii, câteva mii la număr, înfundau pușcăriile. La revoluție, între 16 și 21 decembrie, doar câteva mii erau împotriva lui Ceaușeșcu, după, a fost nevoie de câteva tipografii să tipărească certificate de revoluționari. În `97 votanții lui Constantinescu păreau c-au fost mai mulți decât în duminica orbului. Același lucru și în 2004, în 2012 la protestele din Piață, nu și acum. Acum oportuniștii stau pe margine să vadă cine cade primul, noi, cei cu Piața, sau ei, cei cu banii. 

miercuri, 2 octombrie 2013

România la tarabă

Ce mai este de vândut prin România
   La piața Obor, la tarabele adăpostite de construcția generalisimului edil de la sectorul 2, găsești rar pe cineva care să fi muncit pentru ceea ce vinde. Ici, colo, printre precupețele cu manichiura la zi, zărești câte o bătrână cu mâinile crăpate de muncă, aducându-ți aminte de bunica sau mătușa de la țară. Bănuțul pe care-l plătești acelei bătrâne e contribuția ta la bunul simț.

marți, 1 octombrie 2013

Soros, te-aștept să vii cu banii !

De ce am mers la protestele din Piața Universității
   De vreo lună de zile, de cum fac ochi, mă îndrept înfrigurat spre PC cu digi-pass-ul în mână să-mi verific contul. Între deschiderea calculatorului, tastarea parolei, tastarea parolei din nou, că-s idiot și pe prima am greșit-o, gândurile-mi zburdă spre prosperități cauzate de grămezi de verzișori, atât de mulți încât se strică aparatele de numărat ale băncii la care am contul. Cum de unde mormanul de blagoslovenii cu Franklini? Eii, de unde crezi? De la Soroș, normal. Păi de ce scriu eu de-o lună? Crezi că degeaba fac asta? Aflu-n fiecare seară cum îmi bagă bani grămadă în cont rechinul piețelor financiare. Deocamdată, nu-mi știe codul IBAN, dar nu cred că se încurcă-n detalii de astea. La ce resurse are și după cum ne zice, seară de seară, nenea Gâdea și ciudații ceilalți de la B1, cred că nu numai că-mi știe sigur IBAN-ul, dar mă și monitorizează să nu care cumva să trădez cauza înainte de a-mi lua stipendia.