Ce ne-a adus Moș Biden?

    Bla-bla-bla, garantăm securitatea, bla-bla-bla, articolul 5 din tratatul NATO, bla-bla-bla, noi, dar, și voi, Chevron. Care, bă, nu înțelegeți? Ce nu vă e clar? Da, vă garantăm, dă-vă dracu`, dar, și voi, dacă mă înțelegeți?! Altfel nu, nici noi. Aaaa, da, că era să uit, și statul de drept, justiția, corupția, etc. și ... ce-ai mai zis tu Traiane?

Ce urmărește Chevron în România

   Rezervorul de combustibil al Unchiului Sam n-a venit la poarta babei Dochia să cerce tina așa în doru` lelii. Datul cu fracturările sub osemintele otomane de la Podul Înalt n-au de-a face decât cu dorința de a menține un anumit nivel al activității și poziționarea strategică pe o piață cu potențial cum e cea europeană.

The Chevron Way

   Cu venituri totale mai mari cu o treime decât PIB-ul anual al României, cu un profit operațional cam cât trei sferturi din bugetul centralizat, nu-i de mirare că d-l John Watson, CEO-ul Chevron, s-a făcut că are treabă atunci când Ponta încălzea canapeaua din anticamera biroului sub privirile jenate ale secretarei. Trimiși la întâlnire, „reprezentanții” specializați în întrevederi cu persoane de categoria a doua, ce pe deasupra mai și dezamăgesc, au primit asigurări și reasigurări că România va continua programul de dezvoltare pe bază de mini-seisme și apă otrăvită deși tocmai a descoperit niscaiva zăcăminte pe platforma maritimă, suficiente să-i asigure consumul pe zece ani, cel puțin. Așa suntem noi românii, ospitalieri, ce să faci?! Cum ne vin niște oaspeți, cum ne otrăvim fântânile și le dăm și cămașa de pe noi! La final suntem în pielea goală, cu apa otrăvită și cu datorii la oaspeți.

Sacoșa plină: la dus - pentru Licurici, la-ntors - pentru el

Continuarea jurnalului:

   Ziua 3

   Azi m-am întâlnit cu Biden. M-am antrenat cam două luni pentru discurs. Mori de ciudă, Traiane? Când colo, ce să vezi! Biden e un nesimțit, se uita la ceas de la prima strângere de mână. Degeaba am început eu cu istoria primilor coloniști, că la al doilea val de coloniști, un an mai târziu în istorie și un minut în discurs, m-a întrerupt și mi-a zis că cei de la Chevron i-au transmis că n-am plătit factura la „masă”. I-am răspuns c-o s-o plătesc și-am vrut să continui. Biden ieșea pe ușă, deja. Din prag mi-a zis să respect justiția și despre treaba cu vizele ... încă nu. M-am scărpinat în cap, m-am uitat la Corlățean, idiotul își repeta în gând discursul pe care n-o să-l mai rostească nicăieri, poate într-o carte viitoare, fără bibliografie. Nervos, m-am întors la hotel.

Pelerinaj la Marele Licurici

   Ziua 1

      Am decolat de pe Otopeni. În urmă rămâne o țară, scuze, o marfă, căreia mă duc să-i caut cumpărător în SUA ale Americii, scuze din nou, Statele Unite la Suei, oricum, America. Îi am cu mine pe Badea, Gâdea și Ursu, care doarme. Aaa, îl mai am și pe Corlțean și pe ... oricum, niște, da, de prin guvern. Corlățean stă pe laptop să mai găsească o idee „originală” de-a sa și s-o plagieze. Am râs de el, i-am dat una-n cap cu mingea de baschet că mă enervează, dă-l dracului că nici să plagieze nu știe. Păi, cum să te-autocopiezi ?! când e așa de multe almanahe, cum ar zice un frate mason din partid de la mine.
   Badea. Badea e crăcănat pe două scaune arătându-i lui Ursu cum faci șpagatul la Business Class. Ursu doarme, Badea continuă să-i arate.
   Gâdea. Gâdea e cu o oglindă în mână, se uită în ea rotindu-și încet capul, la fiecare 10 grade țuguie buzele după ce le-a umezit în prealabil. Grețos! 
   Aterizăm. S-a trezit Ursu și dă din cap aprobator la ce i-a zis Badea. Badea e anchilozat după atâtea ore de șpagat. Corlățean e fericit c-a mai găsit o frază ce n-a copiat-o încă. Gâdea și-a spart oglinda, acum are și ochii umezi. Eu trag un pârț. Nimeni nu zice nimic. Mai trag unul. Nimic. Ce mișto e să fii șef!