The Chevron Way

   Cu venituri totale mai mari cu o treime decât PIB-ul anual al României, cu un profit operațional cam cât trei sferturi din bugetul centralizat, nu-i de mirare că d-l John Watson, CEO-ul Chevron, s-a făcut că are treabă atunci când Ponta încălzea canapeaua din anticamera biroului sub privirile jenate ale secretarei. Trimiși la întâlnire, „reprezentanții” specializați în întrevederi cu persoane de categoria a doua, ce pe deasupra mai și dezamăgesc, au primit asigurări și reasigurări că România va continua programul de dezvoltare pe bază de mini-seisme și apă otrăvită deși tocmai a descoperit niscaiva zăcăminte pe platforma maritimă, suficiente să-i asigure consumul pe zece ani, cel puțin. Așa suntem noi românii, ospitalieri, ce să faci?! Cum ne vin niște oaspeți, cum ne otrăvim fântânile și le dăm și cămașa de pe noi! La final suntem în pielea goală, cu apa otrăvită și cu datorii la oaspeți.

Dă, Ponta, cu pulanu-n mine, că te-am votat!

   În momentele în care nu e ocupat să facă pe purtătorul de cuvânt și interese pentru RMGC și Chevron, să caute ce taxe să mai mărească sau să inventeze, soțul Dacianei își arată mușchii la niște amărâți din satul Pungești și la cei din Piața Universității. Așa le arătă el cine-i șeful și ce pățesc cei ce nu-s de-acord cu tata-socru și cu Măria Sa. Nu contează că a promis marea cu sarea înainte de a-și pune dosul pe scaunul de prim-ministru. Nu contează că-n ultimul timp România a devenit laborator de seismologie, de parcă am asista la o nouă orogeneză alpină, de data asta mai la est de Carpați. Nu contează că nesăbuința și amorul de conturi babane peste mări pot face din România lada de gunoi a planetei.