Postări
Din 1989 și până în prezent, dacă luăm în calcul și creșterea economică prognozată pentru acest an, economia României a crescut în termeni reali cu 43,6%.
Așa rezultă din datele preluate de la Institutul Național de Statistică și prelucrate pentru a pune în evidență evoluția reală a PIB-ului.
Între 1989 și 2016, economia națională a trecut prin trei perioade de criză, ultima încheindu-se în 2010. Tot în aceast interval, România a înregistrat trei perioade de creștere economică. Ca număr de ani, crizele economice au totalizat 8 ani, iar perioadele de creștere economică au cumulat un număr de 19 ani, inclusiv cel curent (vezi tabelul și graficul din imagine).
În anii `90, România a trecut printr-o recesiune economică de tipul „w”, adică o perioadă de criză (anii 1990 - 1992), urmată de o ușoară revenire a economiei (anii 1993 - 1996) și, apoi, o nouă recesiune (1997 - 1999).
Există unele păreri care pun la îndoială revenirea economică din anii 1993 - 1996, categorisind-o de cele mai multe ori ca fiind o creștere „pe stoc”, adică, companiile produceau, dar nu vindeau. Trebuie spus că această acuzație vine, mai ales, din partea celor ce-au condus România în a doua perioadă de criză din anii `90.
Statistica oficială nu confirmă această producție „pe stoc”, tabelul de intrări-ieșiri, echilibrul de resurse și utilizări de produse din conturile naționale ne arată că producția distribuită în prețuri comparabile a crescut între 1993 -1996.
Cea de-a doua perioadă de criză economică a durat doar doi ani (2009 și 2010), după care economia a revenit pe creștere. Această perioadă putea fi limitată la anul 2009, dacă măsurile de tăiere a salariilor și de creștere a TVA-ului nu erau luate pe parcursul anului 2010.
Care au fost cei mai dezastruoși prim-miniștri prin prisma crizelor economice din mandatele lor?
Trebuie spus că, din totalul prim-miniștrilor României din 1990 încoace, am eliminat prim-miniștrii interimari. Oricum, mandatele acestora au ținut mai puțin de o lună de zile.
Petre Roman și Theodor Stolojan sunt prim-miniștrii ale căror mandate s-au suprapus pe prima perioadă de criză din anii `90 (1990 - 1992 - vezi tabelul din imagine). N-am înțeles de unde s-a născut mitul tehnocratului Stolojan, de vreme ce, pe parcusul mandatului său (octombrie 1991 - noiembrie 1992), economia a înregistrat a doua mare scădere economică anuală din toată perioada scursă de la revoluție încoace.
Victor Ciorbea și Radu Vasile sunt prim-miniștrii din a doua criză economică a anilor `90 (1997 - 1999). Cei doi nu mai aveau scuza șocului suferit de economie în urma trecerii de la comunism la capitalism. În plus, erau din plin susținuți de cei „15 mii de specialiști”, promiși în campania din toamna lui 1996.
După demiterea celor doi, ambii au dat vina pentru eșec pe „greaua moștenire” care, în cazul lui Ciorbea, era o perioadă de creștere economică, iar în cazul lui Radu Vasile, era mandatul lui Victor Ciorbea.
Emil Boc e prim-ministrul ce s-a procopsit cu criza din anii 2009 și 2010. Și el a dat vina pe „greaua moștenire”. Și-n cazul lui, greaua moștenire însemna o perioadă de creștere economică începută în anul 2000 și terminată abrupt în 2009 (vezi tabelul și graficul din imagine).
Dacă e să facem un top al dezastruoșilor, Petrică Roman e pe primul loc, urmat de „tehnocratul” Stolojan. Locul trei e ocupat de Emil Boc, scăderea economică din 2009 îl recomandă pentru acest loc (a treia ca amplitudine de după revoluție).
Primii doi au măcar scuza că habar n-aveau cu ce se mănâncă economia de piață în primii ani de după revoluție, cel de-al treilea n-are această scuză.
În timpul căror prim-miniștri a crescut cel mai spectaculos economia?
Fără îndoială, cele mai mari creșteri economice anuale s-au înregistrat după anul 2000.
Între anii 2000 și 2008, creșterea reală a economiei a fost de 65,8%, România recuperând deceniul pierdut în anii `90, la finalul căruia economia ajunsese la 78% din valoarea înregistrată în 1989. Mandatele prim-miniștrilor Mugur Isărescu (pentru un an), Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu s-au suprapus pe această perioadă de creștere.
A doua creștere importantă, de peste 18%, se suprapune pe perioada 2011 - 2016, perioadă în care am avut patru prim-miniștri: Boc, Ungureanu (pentru aproape trei luni), Ponta și Cioloș.
Nicolae Văcăroiu, în cei patru ani cât a fost prim-ministru (1992 - 1996), a reușit o creștere economică reală de 17,3% (de la 75,1% față de PIB-ul din 1989, la cât scăzuse economia în 1992, la 88,1% din PIB-ul înregistrat în 1989, în anul 1996 - vezi tabelul din imagine).
Dacă e să facem un top 3 al prim-miniștrilor după creșterile economice din mandatele lor, atunci el e condus de Tăriceanu (creștere de 30,6%), urmat de Năstase (creștere de 26,9%) și e încheiat de Văcăroiu (creștere de 17,3%).
Niciunul din cei trei nu punctează la capitolul imagine, din contră, dar realitatea cifrelor ne arată că economia a crescut cel mai mult pe parcursul mandatelor lor.
Așa rezultă din datele preluate de la Institutul Național de Statistică și prelucrate pentru a pune în evidență evoluția reală a PIB-ului.
Între 1989 și 2016, economia națională a trecut prin trei perioade de criză, ultima încheindu-se în 2010. Tot în aceast interval, România a înregistrat trei perioade de creștere economică. Ca număr de ani, crizele economice au totalizat 8 ani, iar perioadele de creștere economică au cumulat un număr de 19 ani, inclusiv cel curent (vezi tabelul și graficul din imagine).
În anii `90, România a trecut printr-o recesiune economică de tipul „w”, adică o perioadă de criză (anii 1990 - 1992), urmată de o ușoară revenire a economiei (anii 1993 - 1996) și, apoi, o nouă recesiune (1997 - 1999).
Există unele păreri care pun la îndoială revenirea economică din anii 1993 - 1996, categorisind-o de cele mai multe ori ca fiind o creștere „pe stoc”, adică, companiile produceau, dar nu vindeau. Trebuie spus că această acuzație vine, mai ales, din partea celor ce-au condus România în a doua perioadă de criză din anii `90.
Statistica oficială nu confirmă această producție „pe stoc”, tabelul de intrări-ieșiri, echilibrul de resurse și utilizări de produse din conturile naționale ne arată că producția distribuită în prețuri comparabile a crescut între 1993 -1996.
Cea de-a doua perioadă de criză economică a durat doar doi ani (2009 și 2010), după care economia a revenit pe creștere. Această perioadă putea fi limitată la anul 2009, dacă măsurile de tăiere a salariilor și de creștere a TVA-ului nu erau luate pe parcursul anului 2010.
Care au fost cei mai dezastruoși prim-miniștri prin prisma crizelor economice din mandatele lor?
Trebuie spus că, din totalul prim-miniștrilor României din 1990 încoace, am eliminat prim-miniștrii interimari. Oricum, mandatele acestora au ținut mai puțin de o lună de zile.
Petre Roman și Theodor Stolojan sunt prim-miniștrii ale căror mandate s-au suprapus pe prima perioadă de criză din anii `90 (1990 - 1992 - vezi tabelul din imagine). N-am înțeles de unde s-a născut mitul tehnocratului Stolojan, de vreme ce, pe parcusul mandatului său (octombrie 1991 - noiembrie 1992), economia a înregistrat a doua mare scădere economică anuală din toată perioada scursă de la revoluție încoace.
Victor Ciorbea și Radu Vasile sunt prim-miniștrii din a doua criză economică a anilor `90 (1997 - 1999). Cei doi nu mai aveau scuza șocului suferit de economie în urma trecerii de la comunism la capitalism. În plus, erau din plin susținuți de cei „15 mii de specialiști”, promiși în campania din toamna lui 1996.
După demiterea celor doi, ambii au dat vina pentru eșec pe „greaua moștenire” care, în cazul lui Ciorbea, era o perioadă de creștere economică, iar în cazul lui Radu Vasile, era mandatul lui Victor Ciorbea.
Emil Boc e prim-ministrul ce s-a procopsit cu criza din anii 2009 și 2010. Și el a dat vina pe „greaua moștenire”. Și-n cazul lui, greaua moștenire însemna o perioadă de creștere economică începută în anul 2000 și terminată abrupt în 2009 (vezi tabelul și graficul din imagine).
Dacă e să facem un top al dezastruoșilor, Petrică Roman e pe primul loc, urmat de „tehnocratul” Stolojan. Locul trei e ocupat de Emil Boc, scăderea economică din 2009 îl recomandă pentru acest loc (a treia ca amplitudine de după revoluție).
Primii doi au măcar scuza că habar n-aveau cu ce se mănâncă economia de piață în primii ani de după revoluție, cel de-al treilea n-are această scuză.
În timpul căror prim-miniștri a crescut cel mai spectaculos economia?
Fără îndoială, cele mai mari creșteri economice anuale s-au înregistrat după anul 2000.
Între anii 2000 și 2008, creșterea reală a economiei a fost de 65,8%, România recuperând deceniul pierdut în anii `90, la finalul căruia economia ajunsese la 78% din valoarea înregistrată în 1989. Mandatele prim-miniștrilor Mugur Isărescu (pentru un an), Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu s-au suprapus pe această perioadă de creștere.
A doua creștere importantă, de peste 18%, se suprapune pe perioada 2011 - 2016, perioadă în care am avut patru prim-miniștri: Boc, Ungureanu (pentru aproape trei luni), Ponta și Cioloș.
Nicolae Văcăroiu, în cei patru ani cât a fost prim-ministru (1992 - 1996), a reușit o creștere economică reală de 17,3% (de la 75,1% față de PIB-ul din 1989, la cât scăzuse economia în 1992, la 88,1% din PIB-ul înregistrat în 1989, în anul 1996 - vezi tabelul din imagine).
Dacă e să facem un top 3 al prim-miniștrilor după creșterile economice din mandatele lor, atunci el e condus de Tăriceanu (creștere de 30,6%), urmat de Năstase (creștere de 26,9%) și e încheiat de Văcăroiu (creștere de 17,3%).
Niciunul din cei trei nu punctează la capitolul imagine, din contră, dar realitatea cifrelor ne arată că economia a crescut cel mai mult pe parcursul mandatelor lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu