Discurs de 15 septembrie

    - Unu-doi, unu-doi, doi-zece, probă de microfon. Gata, d-le primar, merge! 

- Bravo, Ghiță, bravo! Merge și la  microfonu` lu` domn`președinte?

- Merge, dom` primar, cum să nu meargă, că-s scule, scule.
- Păi, să fie Ghiță, să fie, c-am dat o avere pe ele. A trebuit să renunțăm la șarpanta de la wc. Acoperișul, așa cum e, e pus până trece dom` președinte și pe urmă îl dăm jos și așteptăm rectificarea de înainte de alegeri.

- Părinte, gata aghiazma și discursul, îîî, predica? 

-Predica, d-le primar am scris-o din vară, de când a zis d-l președinte de consiliu că ne onorează cu vizita la încheierea de an școlar.

- Părinte, te rog eu mult, să nu începi cu catapeteasma, cu iconostasul și gardul de la cimitir, că ne supărăm rău! Astea-s treburi de consiliu, și d-ta știi, că doar ești consilier de cinci mandate, ce dracu`!

-Doamne, apără și păzește! Dom` primar, să-l lăsăm pe necurat la treburile sale ca să nu se apuce a stârni furtună și să ne arate lucrul temeinic de la wc-ul ce-l inaugurăm, c-apoi nici cu toată galeata asta de aghiazmă nu putem spăla rușinea din ziarele de la județ ce-or veni în alai cu domnu` președinte.

- Un moment, părinte, că mă sună Domnu`. Alo, da, Chițcăiescu Corneluș la telefon. ... Să trăiți, dom` președinte! ... Cu ce vă pot sta la dispoziție? ... Aha, am înțeles. Imediat, cum să nu. ... Vai, se poate? ... Binențeles, binențeles. ... Vă așteptăm cu mare drag! ... O zi minunată, vă doresc!

- Bă, Ghiță, mai bagă un microfon că vine și dom` ministru!

- Care ministru, domn` primar?

- Eeee, și tu mă freci, un ministru, nu știu care că n-am întrebat.

- Cheam-o pe d-na directoare încoace! Repede, executarea, că-n juma` de oră sunt pe capul nostru, aici!

- Părinte, te rog eu, dă niște telefoane să vină activul de partid din comună, chiar și de la Dojenești! Spune-i lui Lică să mearcă cu tractoru` după ei, că-i dau eu bani de motorină!

- Ioane, du-te la doamna directoare și roag-o să ne dea o față de masă de pe vreo catedră ca să învelim wc-ul pentru inaugurare. Și să dea și-o sfoară, de fapt două sfori, să tragă și domn președinte și domn` ministru de ele la dezvelire.

- Care dom` ministru, dom` primar?

- Eee, care? Un ministru, care-o fi. Du-te odată, că mă enervezi!

- Doamna directoare, bine c-ați venit! Hai, avem de lucru! Dacă se poate, împreună cu doamnele profesoare, puneți la punct un mic program artistic cu copii, în cinstea lui domn` președinte, și domn` ministru, cu ocazia dezvelirii noului wc școlar!

- Despre ce ministru e vorba?

- Un ministru, unul, care-o fi, n-am întrebat pe domn` președinte ca să nu-l stresez. Se poate? Mă ajutați cu un mic progrămel artistic?

- Se poate d-le primar, se poate, cu o condiție.

- Care?

- Părintele să nu mai țină predica, doar să bincuvânteze elevii și noul ... wc.

- Nu se poate asta, d-na directoare. Fiți rezonabilă! Păi, părintele a mers să strângă lumea, fără el bătea vântul în curtea școlii. Aoleu, vântul! Scuze, o clipă!

- Ioane, ia un om, după ce termini cu fața aia de catedră, și mergeți în spatele wc-ului ca să țineți fixă tăblăria, ca nu cumva să cadă când vine domn` președinte și cu ăla, dom` ministru! Buuun, așa, și mai ce? Da. Uite, că iar mă sună dom` președinte! Da, domn`președinte. ... Da, să trăiți! ... Da, am înțeles. ... Păi, se poate? ... O zi bună și fericită vă doresc!

- Ghiță, dă telefon la părintele și spune-i că s-a amânat vizita. Ioane, gata, poți să ieși de după wc. Poa` să cadă, dă-o dracu`, că n-o vede nimeni! D-na directoare, nu mai e nevoie de program artistic. De fapt, eu zic să mergem pe repede înainte că am treabă la primărie și, după ce zic eu două-trei cuvinte, poa` să vină și părintele să-și facă numărul. Ghiță, merge microfonul?

- Merge, domn`primar, merg toate trei.

   Începu discursul. Fu un discurs clar, concis, concentrat pe noul edificiu dat în folosință. Dintre cei șapte „C” ai unei comunicări de succes, doar trei și jumătate fuseseră atinși: claritate, conciziune, curtoazie, că era ținut în curte, și, restul de jumătate, de la WC. La final, dom` primar a tras cu năduf de cele două sfori. Fața de catedră a căzut, și odată cu ea, acoperișul, pentru că Ion și ajutorul său își părăsiseră posturile. În boxe, după o înjurătură scăpată printre dinți, se mai auzi un îngânat de „Spor la învățătură și succes în noul an!”.