The New EU and the Expendable EU

  Donald Duck, scuze, Tusk, a negociat până a căzut de fraier. Pentru a evita un Brexit, cei de la Bruxelles au înghițit toate propunerile lui Cameron, încălcând cam tot ce înseamnă principii fundamentale ale Uniunii Europene.

La finalul „negocierilor”, Donald arăta ca o mâță plouată, idiotul de Juncker era radios ca Mița Baston, Klaus al nostru își număra like-urile, senila de la Berlin dădea iama în cartofii cu maioneză, iar David Cameron râdea ștrengărește, ca unul ce tocmai a copiat de-a rupt la un examen, iar profesorul i-a făcut un laudațio în aula universității.

   Paradoxul evitării unui Brexit e începutul unui EU-exit. Principiile UE își iau pauză atunci când vorbești de unul dintre statele mari. Încăpățânarea de a ține Marea Britanie în UE cu orice preț va costa pe viitor, pentru că cererile acesteia nu se vor opri aici. Juncker  ne spunea că UE are nevoie de City-ul londonez. Ca de obicei, acest personaj nu ne dezamăgește niciodată atunci când e nevoie să ne mai dea o mostră de idioțenie.

   Oricât de ancorat ar fi City-ul în Londra, în cazul unui Brexit, mulți actori de-acolo își vor muta jucăriile pe continent, scenariu recunoscut chiar de Cameron. La stabilirea referendumului pentru rămânerea în UE, unul dintre motive era tocmai reglementarea City-ului londonez, vinovat principal pentru pachetele babane de salavare a băncilor în 2009. Acum discursul a virat spre ajutoare sociale și alocații, dar acum câțiva ani, impunerea de reguli mai stricte City-ului era principalul motiv de dispută înte Marea Britanie și continent. Nu s-a reglementat nimic, City-ul își vede în continuare de ale sale, iar discuția cu rămânerea sau ieșirea s-a mutat pe tărâmul beneficiilor sociale primite de cei ce muncesc în Regatul Unit.

   Tactica prin care Marea Britanie a scos din discuție reglementarea pieței financiare și a introdus pe agendă punerea în discuție a unor principii fundamentale ale UE e demnă de un curs la Cambrige sau Oxford. Culmea e că McDonald`s Tusk şi Jean Claude Vandamme Juncker au tăcut şi ei ca porcu` în păpuşoi. Nimeni nu s-a gândit să pună pe masa negocierilor și problematica City-ului. Tu vrei să nu mai dai alocații sau ajutor de șomaj, noi vrem ca tăurașii tăi de pe bursă să devină boi cu verigă în nas. La final, Cameron n-ar mai fi râs, iar Donald Duck n-ar mai fi arătat ca un ospătar gata să preia comanda.

   În toată această negociere, Klaus al nostru nu s-a văzut deloc. Singurul mesaj ce ne-a parvenit de la Bruxelles e că le-a înțeles mesajul celor de pe facebook - orice pentru a stopa hemoragia de like-uri. Penibil. Românii ce vor merge de acum încolo în Regatul Unit la muncă vor afla pe propria piele cum Iohannis a ales dintre drepturile lor și „da, să trăiți, am înțeles, dna Merkel”, varianta a treia, adică să numere like-uri.

   Pe viitor, n-ar trebui să ne mire dacă și alte state se vor gândi să pună bariere românilor ce lucrează legal acolo. Libertatea mișcării capitalului - da, libertatea de circulație - parțial, libertatea mișcării forței de muncă - mai vedem. Uitați de Brexit, pentru că așa arată rețeta pentru un viitor EU-exit.