În tribuna de la Wimbledon nu se-aud răgâituri de mici

   Acolo poate nu se aud, și e bine așa, dar se aud destul aici. Ai putea să faci un cor de câteva milioane, râgâind la unison „Hai Simona!” Hai unde? Cine dracu ești tu să zbieri și, mai apoi, să oftezi sau, mai rău, să vociferezi la greșelile Simonei?

Turismul ... cu mediocri

   Ce simte oare șoferul de tir când vede pe valea Prahovei, ici - colo, pe marginea șoselei, dudui îmbrăcate strident, în loc să admire Caraimanul cu crucea lui cu tot? Sau oare, ce simte arabul proptit în republica Mazăre și care admiră tâmp picioarele însoțitoarelor emirului de Mamaia? Cu câtă satisfacție își numără dimineața suporterul englez banii rămași după butoaiele de bere golite c-o seară înainte în Centrul Vechi? Tu te-ai duce în Iran să-l vizitezi, dacă Hossein Rezazadeh, campionul iranian la haltere, te-ar chema să-i vezi țara? Dar dacă o frunză plagiată ți s-ar flutura pe la nas la târgurile de turism, ai fi curios să-i vezi țara?

TVR, CFR și OLTCHIM, tripleta de aur a datornicilor din economie

    În lume românii se mândresc cu tripleta Nadia, Năstase și Hagi. Cu Hagi se mândresc mai mult pe la turci și mai puțin în lumea-ntreagă. Dar nu asta e important, ci faptul că românii, deși n-au contribuit cu nimic la performanțele sportive ale celor trei sus-enumerați, se simt mândri de ei. Atât de mândrii încât participă activ prin umflarea pieptului, urmare a inhalării de aer înmiresmat cu laude obținute de cei trei la diferite evenimente ce au mai mult sau mai puțin legătură cu sportul.