Sunt celebră, scoate-mă de aici!

   Arestarea Elenei Udrea în Costa Rica a scos la iveală fel de fel de teorii ale conspirației, care mai de care mai elucubrante. Cealaltă arestată, Alina Bica, a trecut în planul doi, soarta ei neinteresându-i prea mult pe dezvoltatorii de scenarii cu CIA, FBI, SIE, SRI și INTERPOL.

   Deasupra tuturor acestor scenarii, un lucru trebuie remarcat, și anume faptul că nicio instituție de forță din România nu-și asumă public vreun rol determinant în arestarea celor două fugare. Dacă și l-ar fi asumat, am fi aflat desigur de la portavocile din presă ale instituțiilor de forță. Din acest motiv, toată teoria conspirației țesută în jurul acestei arestări în care sunt cuprinși agenți CIA, agenți mexicani și, bineînțeles, agentul nostru 007 Ion, despre care nu știm dacă e de la SRI sau SIE, e o tâmpenie de la cap la coadă. Cum, de altfel, sunt tâmpenii cam tot ce a produs și a exprimat public Veronel Rădulescu, avocatul lui Udrea, un personaj care devine pe zi ce trece tot mai comic, de vreme ce tot ce ne explică el în materie de drept costarican e infirmat câteva ore mai târziu de mișcările întreprinse de sistemul judiciar don țara gazdă a clientei sale și de declarațiile făcute de reprezentanții acestui sistem. Amuzant e faptul că televiziunile fac breaking news-uri în continuare cu toate născocirile lui Veronel.

   Când oare vreun serviciu sau instituție publică a justiției de la noi a dat o asemenea lovitură de imagine și a preferat să rămână în umbră? Niciodată. SRI-ul nu s-a dat înapoi să ne prezinte un idioțel în șlapi cu două butelii și un telefon care atenta la siguranța statului, plănuind atentate. SIE nu ne explică nimic în materie de reușite pentru că a cheltui bugetul pe whisky de 18 ani vechime nu e ceva cu care să te poți lăuda. E clar că niciunul din serviciile nostre nu e implicat în evenimentele din Costa Rica, cu atât mai puțin vreun serviciu secret străin precum CIA. Sigur cei de la Langley nu mai puteau dormi de grija Elenei Udrea și au pus la cale arestarea acesteia. 

   Atunci cine e implicat? O logică de bun simț ne spune că, atunci când toate teoriile conspirației nu se susțin, explicația cea mai bună e evidența, adică chiar sistemul judiciar costarican s-a pus în mișcare pentru a le reține pe cele două fugare. De ce? Pentru că autoritățile din acest stat au numai de câștigat de pe urma unei asemenea operațiuni. Arată că respectă legea și nu sunt un stat condus de narcotraficanți și gherile de stânga, imagine răspândită și valabilă pentru majoritatea statelor din America Centrală, le arată costaricanilor că sunt intransigenți cu corupția altora și, toate acestea, fără să fie nevoiți să sacrifice vreun corupt de-al lor.

   Costaricanul de rând află între două telenovele de la știri că două condamnate pentru corupție dintr-o țară europeană, aciuate la el în țară, sunt făcute pachet și trimise înapoi în țara de origine. Nu contează ce spune Veronel în materie de extrădare, cert e că, într-un orizont de timp scurt, ne vom revedea cu cele două pe plaiuri mioritice. Costaricanului îi crește inima de mândrie că are o țară ce nu primește corupții altora, nu de alta, dar ar fi densitatea de corupți prea mare, iar autoritățile publice din această țară se pot da rotunde că sunt incoruptibile. E o situație win-win pentru toată Costa Rica. Nu și pentru Udrea și Bica, cele două sunt nevoite să guste nițel și din sistemele penitenciare din America Latină, așa ca un fel de preludiu pentru sistemul penitenciar românesc.

   De când a fugit din țară, Udrea a ținut să ne arate că e o victimă a sistemului paralel din România, sistem creat în bună măsură de Băsescu și cultivat chiar de ea și fostul ei soț, de la care a primit un purcoi de bani în urma divorțului, bani obținuți în cea mai mare parte în urma unor tunuri date tot statului. Toată atitudinea ei vis-a-vis de condamnare a fost ceva de genul „La cât am furat eu, mă condamnați pentru un flecușteț precum Gala Bute?”, atitudine asemănătoare cu cea a lui Adrian Năstase când a primit condamnarea pentru wc-urile aduse din China. În Costa Rica, Udrea s-a comportat ca un prostuc ce nu prea cunoaște regulile lui de-a v-ați ascunselea, făcând orice, dar numai ascuzându-se nu, atitudine ce a și adus-o, via mass-media românească, în atenția autorităților din acest stat. Și la noi, dacă vreun condamnat din America Latină ar coresponda zi de zi cu presa, ar atrage atenția autorităților, dar și al presei din țară. Ar fi doar o chestiune de timp până când cineva l-ar lua la țintă. Ăsta a fost cazul și cu Udrea, iar vinovatul principal pentru vizita de două luni în sistemul penitenciar costarican e doar ea și felul ei de a fi.