Social Icons

duminică, 19 martie 2017

Toți populiștii din UE sunt copii lui Merkel și ai Bruxelles-ului

Merkel și Bruxelles-ul cultivă populiști
   După alegerile din Olanda, toată lumea era fericită. Cică populismul și-a luat o smetie de la valorile democratice și acum așteptăm Franța cu egalarea. Totul e ok, prin urmare, senila de la Berlin și-a luat concediu ca să viziteze Trump Tower. 

   Victoria democrației din Olanda le dă speranțe celor rămași în cursa prezidențială a Franței, încă neanchetați pentru fraudarea banului public prin angajarea rubedeniilor. Mariana Le Pen e și ea băgată în fraude cu bani europeni, dar speră ca DNA-ul francez să nu fie precum cel românesc, adică să dezgroape dosare, puse la dospit ani de zile, taman în prag de alegeri. Marea Britanie și-a luat mingea și s-a dus în fața blocului să se joace de una singură. Adevărul e că nimeni nu-i prea duce dorul. 

   Partea nasoală e că, în loc să se schimbe ceva în UE, în sensul unei mai mari coeziuni, baba senilă de la Berlin și moșul alcoolic de la Bruxelles ne spun că, de acum înainte, fiecare se va integra în ce uniune vrea el. Nimeni nu se întreabă de ce avem de-a face în ultimii ani cu o faună de populiști demnă de anii `30 ai secolului trecut. Marea preocupare de acum  e câte viteze să aibă UE. Oare, o uniune cu mai multe trepte de viteză, va avea nivelul emisiilor măsluit, la fel ca și autoturismele Volkswagen? Dacă da, atunci știm cine e vinovatul.

  Amploarea populismului în UE a luat avânt odată cu politicile de austeritate instaurate după ce băncile au fost, bineînțeles, salvate. Populația putea să mai aștepte. Salvarea băncilor n-a salvat economiile de la intrarea în recesiune, pentru că banii nu s-au regăsit în creditarea economiei. Toată injecția de capital i-a făcut pe unii bogați mai bogați, iar pe restul i-a sărăcit. Câte programe sociale sau politici sociale s-au pus la cale la Bruxelles odată cu instalarea recesiunii pentru atenuarea efectelor acesteia? Niciunul, fiecare se descurcă cum poate. Câte discuții, programe, pachete măsuri au avut loc pentru salvarea băncilor franceze, germane și italiene? Multe. Toată ziua auzeam: Săriți, că ne contaminăm cu toții!

   Ne mândrim că băncile de la noi nu erau să dea faliment, dar nimeni nu se întreabă de ce ne-am împrumutat de la FMI și Comisia Europeană. BNR-ul s-a împrumutat ca să lase băncile de la noi să trensfere sume de bani către băncile mamă, aflate în pericol de faliment. Ok, băncile de la noi nu erau să dea faliment, dar de bani tot ne-am împrumutat ca să le lăsăm să trimită bani afară. BNR-ul a plătit datoria făcută în contul băncilor de la noi care nu erau în stare de faliment, la fel cum și BCE-ul european și alte bănci naționale din afara zonei euro au plătit pentru băncile care erau în pericol de faliment. Care-i diferența? Niciuna, dar noi ne împăunăm exact ca și în cazul în care n-am fi fost pe vremuri făcuți pașalâc.

   Politicile de austeritate instaurate după salvarea băncilor erau de fapt o barieră pentru cei mai proști din uniune, cei mai deștepți sar și acum cum vor ei peste aceste politici. Deficit bugetar de maxim 3%? Franța, Spania, Marea Britanie și încă vreo zece state nu s-au încurcat cu acest amănunt în ultimii ani (vezi aici datele deficitelor bugetare). Noi, mai idioței din fire, tremurăm la gândul că vom intra în deficit. Comisia Europeană ne transmite avertismente și toată lumea din presă și politică leșină de îngrijorare. 

   Acum doi ani, de parcă nu erau destule tensiuni sociale, a apărut și problema refugiaților. Baba senilă a comis-o din nou. Personaje precum Geert Wilders, Marine Le Pen, Nigel Farage, Viktor Orban vor exista întotdeauna, dar pentru a deveni cu adevărat importante au nevoie de un teren fertil, cu îngrășământ, apă, tot ce trebuie într-o seră. Din 2009 încoace, cheile de la sera cu dubioși populiști din UE au fost la Berlin și Bruxelles, iar rezultatele se văd.

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu