Leadership-ul european stă ascuns în spatele unor platitudini generale și a unor garduri încropite la repezeală, acum, când prin Balcani se construiește un nou coridor european, de data asta, pavat cu refugiați. Toți fanfaronii ce defilau în ianuarie braț la braț pe străzile Parisului, pentru ca mai apoi să dea cu grecii de pământ că nu sunt nemți, acum își bagă capul în nisip și bâlbâie generalități de grădiniță.
De când a început Exodul din Levant către Poarta Brandenburg, vitejilor de la Bruxelles nu numai că le-a pierit glasul, dar pare că și-au dat demisia, iar acum cine a mai rămas pe-acolo le caută înlocuitori.
De când a început Exodul din Levant către Poarta Brandenburg, vitejilor de la Bruxelles nu numai că le-a pierit glasul, dar pare că și-au dat demisia, iar acum cine a mai rămas pe-acolo le caută înlocuitori.
Pe televiziuni ni se arată imagini cu un creuzet de nații ce par să adeverească previziunile lui Nostradamus. Europa e în război cu Orientul Mijlociu, doar că războiul se va da pe ajutoare sociale. Unde sunt nemții și englezii ce vituperau pâna acum câteva luni împotriva românilor ce abuzează de ajutoarele lor sociale? Probabil sunt în vacanță, pierduți printre refugiați într-o insulă grecească. Tot pe la televiziuni mișună o grămadă de proști grămadă, scuzați repetiția cu aromă de pleonasm, idioți cronici ce țin de fiecare dată să ne amintească despre valurile de emigrație din occident de după al doilea război mondial. Știm de ele și ne-am plictisit de-atâta istorie de wikipedia, repetată la infinit. Alceva, mai de actualitate, aveți? Toată lumea aberează generalități și banalisme fără să se întrevadă vreo soluție concretă.
Noi suntem scoși de pe coridorul balcanic și nu prea avem șanse să intrăm. Norocul României în această migrație e că suntem săraci. Pentru prima dată avem și noi de tras foloase de pe urma sărăciei. Nimeni nu vrea să se refugieze la Vaslui, chiar dacă ungurii ar ridica un nou zid chinezesc. Avem noroc și cu ungurii că seamănă cu noi în privința lucrului „bine făcut”. Am văzut băbuțe refugiate ce săreau ca sprinterii de la 110 metri garduri marea capodoperă a lui Orban. Oare cât o fi costat gardul ăla? Dacă-l făceam noi, costa deja triplu și era încă în faza de studiu de fezabilitate. Pe când pe președintele nou ales al României se numea Ahmed, cam pe atunci trimeteam și noi documentația la Bruxelles pentru aprobarea Master Planului la garduri. Avizul negativ nu-l mai primea nimeni, că omenirea a migrat deja către alte planete.
Cum s-ar descurca un refugiat cu ajutorul social primit în România? Pun acestă întrebare deoarece aud că vom primi și noi vreo două mii de refugiați. Cred că o să fie coadă și îmbrânceli când vor trebui să se înscrie refugiații pentru a sta în România. După vreo două luni de chiorăit de mațe goale și lecții de supravețuire cât să-i dea clasă lui Bear Grylls, vom vedea refugiații cum fug mâncând pământul înapoi în Siria. Râdem, glumim, dar scroafa e moartă în coteț, e cu fundu-n ușă și e vopsită tricolor ca să ne apere de islamiști. Europa celor mari și tari de ieri, când se luptau cu ... Tsipras, e un fel de preș albastru cu 12 steluțe pe care defilează cine vrea, când vrea, încotro vrea, iar, din când în când, mai întâlnește în cale câte un gard de juma` de metru ce păzește onoarea lui Ildico, în rest, nu se întrevede nicio idee de obstacol, de barieră, de măsură, de nimic. Libera circulație a persoanelor e un ideal pe care l-au realizat refugiații. Ei n-au pașaport, n-au viză, n-au cetățenie a vreunei țări UE, și nici n-au nevoie de toate acestea de vreme ce au extins spațiul Schengen până în Afganistan și, culmea, fără să dea vreun contract EADS-ului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu