Cât de mult ne poate afecta o nouă criză

   Astăzi piețele au revenit pe creștere. Unii vor să răsufle ușurați, alții, fie văd o marcare de profit a celor ce-au mizat pe scădere, fie văd o intervenție a guvernului comunist chinez în sprijinul economiei de piață a cărei telecomandă e butonată din birourile de la Beijing.
   Ce face România în această mare învolburată a piețelor? Mărește lefurile, crește deficitul, scade investițiile. Aceasta nu e o enumerare a unei Not-to-do List, nu, e chiar ceea ce face sau are de gând să facă guvernul actual. Mulți văd criza din China ca pe un fatalism neașteptat, deși au auzit de vorba americanului - what goes up, must come down. Cam așa e și cu bursa de la Shanghai (vezi harta indexului CSI 300 din imagine). China a amânat criza cu vreo șase ani, iar acum orașele fantomă își fac de cap pe cotațiile bursiere. SUA va fi prima mare economie contaminată de acutizarea acestei crize, deja efectele se văd prin dezumflarea bulelor bursiere numite Apple și Facebook (cotația acțiunilor Facebook a crescut de la 25$ în iulie 2013, la 96$ în iulie 2015, acum, fiind la 82,7$, iar profitul, nici măcar nu s-a dublat; Apple a crescut pe bursă de zece ori între 2008 și luna trecută, iar profitul a crescut de șase ori). După SUA, va urma rapid UE, iar de la UE ne vom contamina și noi. Noi ne vom lua porția din această criză prin exporturi, prin dobânzi mai mari și, dacă e să ne luăm după urmările ultimei crize, prin creșterea datoriei publice.

   În 2008, aveam un grad de îndatorare de 13,2% din PIB, conform Eurostat (vezi tabelul din imagine). Anul trecut, gradul de îndatorare era de 39,8% din PIB. Aceasta se traduce, în euro, într-o creștere de la 17,16 mld. euro în 2008, la 59,2 mld. euro, în 2014. Între 2008 și 2010, datoria României a crescut de la 13,2% din PIB (17,16 mld. euro), la 29,9% din PIB (37,45 mld. euro). Deficitul bugetar a crescut de la 5,7% din PIB în 2008, la 8,9% din PIB în 2009, pentru ca apoi să scadă la 6,8% din PIB, în 2010. Anul trecut, deficitul bugetar a fost de 1,5% din PIB. Ultima criză ne-a afectat exporturile imediat, dar noi nu voiam să recunoaștem. Pentru Băsescu, fiind în an electoral, criza era ceva ce se putea amâna. În 2009, anul în care guvernanții se făceau că nu suntem în criză, exporturile au scăzut cu 14% față de anul 2008 (vezi tabelul din imagine). Scăderea exporturilor a avut loc și la nivel de UE (-18%). Exporturile și-au revenit în anul următor, dar revenirea a venit ca urmare a stabilizării situației de la nivel internațional și nu de pe urma vreunei măsuri miraculoase de susținere a exporturilor românești.

   Deci, dacă criza din Asia se dezvoltă, trebuie, în primul rând, să ne așteptăm la o reducere bruscă a exporturilor, o creștere a datoriei publice și, implicit, a deficitului bugetar. Putem să ne așteptăm la o creștere a datoriei publice cu peste zece miliarde de euro din cauza retragerilor făcute de băncile mamă din sistemul bancar românesc. Vom fi sfătuiți delicat de dl Isărescu să ne împrumutăm din nou la FMI, pentru ca Erste, Societe Generale, și altele ca ele să poată trage bani în voie către țările unde-și au sediul. Putem să asistăm la o reducere a exporturilor cu un procent apropiat de cel din 2009, deci de 14%, ceea ce ar însemna un minus de aproximativ 7,5 miliarde de euro. Toate acestea vor antrena o scădere economică, care, probabil, va fi de dimensiuni mai mici decât cea din anul 2009 (-7,1% din PIB), dar care va fi inevitabilă, mai ales, dacă ținem cont de faptul că din 2009 încoace investițiile guvernamentale n-au fost o prioritate. 

   Mulți ar teoretiza că bursele sunt corelate și din această cauză ne vom contamina și noi. Bursa noastră e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. La noi, contaminarea va veni pâș-pâș ca în 2009 și, la fel ca în 2009, nu vom recunoaște că a venit, pentru că la anul sunt alegeri și o eventuală criză poate să mai aștepte, iar până atunci, mărirea salariilor demnitarilor, legalizarea șpăgii sunt temele care îi preocupă cel mai mult pe iluștri noștri guvernanți.