Social Icons

marți, 22 martie 2016

Numele de cod al serviciilor de informații belgiene - Varză de Bruxelles

Numele de cod al serviciilor de informații belgiene - Varză de Bruxelles
   După ce-ai vizitat Bruxelles-ul și Belgia, rămâi cu impresia c-ai fost în câteva țări. Ai văzut Valonia, Flandra și Bruxelles-ul. În Bruxelles, dacă te cazezi în cartierele etnice, ai impresia că ești în Orientul Mijlociu. Doar ceva din arhitectură aduce cu Europa.


   Centrul Europei civilizate, Piața Mare din Bruxelles e la o aruncătură de băț de aceste cartiere și, în același timp, la câteva sute de ani distanță. După ce treci de Piață și mergi spre patria birocraților din Bruxelles, spre Comisie și Parlamentul European, din cinci în cinci metri, dai nas în nas cu militari înarmați, cu glonț pe țeavă, gata să tragă la orice mișcare bruscă. Aici n-ai impresia că ești în Orientul Mijlociu, ci într-un film sci-fi, în care armata a ieșit din cazărmi să te apere de o invazie extraterestră. Făcând slalom printre militari, dai de parcurile Bruxelles-ului. Liniște și pace.

   Pe iarbă, birocrați, corporatiști își fac siesta într-o atmosferă relaxată, știindu-se păziți de mitralierele militarilor. Nimic nu-i tulbură acolo pe iarbă. Bruxelles-ul e un fel de stat sudist înaintea războiului de secesiune. De o parte ai duduițe blonde cu domnișori galanți ce le înalță zmeie, iar de cealaltă ai Orientul Mijlociu. Cele două lumi coexistă, cu un gard de militari înarmați pe străzile ce le separă.

   Belgia nu e un stat, e o rețetă originală. La început, din două ingrediente, valonii și flamanzii, a rezultat un stat. Din amestecul celor două părți a rezultat Bruxelles-ul - oraș valon cu arhitectură flamandă, în partea flamandă. După cele două ingrediente s-au adăugat încă două: birocrații europeni și imigranții magrebieni, africani și din orient. Cele patru ingrediente nu se pot amesteca. Ele coexistă în paralel, fără prea multe puncte de contact.

   Ceea ce se întâmplă acum în Belgia e rezultatul acelorași politici inepte vis-a-vis de imigranți și urmașii acestora, cetățeni cu drepturi depline, ca și în Franța. Politica ignoranței manifestate de stat în relația cu populația de religie islamică își arată roadele acum. Serviciile secrete belgiene habar n-au ce se întâmplă în propria ogradă. Dovada impotenței e faptul că au trecut patru luni până l-au capturat pe Salah Abdeslam. În afară de armata care patrulează pe străzi pentru a delimita imigranții sau cetățenii de origine magrebiană de funcționarii europeni, cartierele au rămas impenetrabile informațional. Nimic nu răsuflă și asta ne dă măsura segregației. După atentatele din Franța s-a zis că Salah a fugit în Siria. Vedem acum că băiatul s-a întors în Molenbeek și a fost capabil să adune armament și doritori de martiraj, exact sub ochiul vigilent al serviciilor, aflate, cică, în stare maximă de alertă.

   Societatea belgiană primește rezultatul sumei de compromisurilor făcute de-a lungul a jumătate de veac în privința imigranților și a urmașilor acestora, cetățeni belgieni. Nu poți avea stat de drept la nivel de populație majoritară, și sharia în cartiere la nivel de imigranți sau cetățeni de religie musulmană. Ignorarea unei realități din cartierele etnice nu a dus la o soluționare, ci la o acutizare a conflictelor. Atitudinea laxă în fața extremiștilor islamiști ce zburdă prin cartiere nu înseamnă multiculturalism, ci un stat slab, incapabil să asigure securitatea propriilor cetățeni.

PS: Văd că fanfaronul de la Elysee, Hollande, iar dă cu mucii în fasole, vorbindu-ne de război total, planetar, galactic, ignorând faptul că Franța a fost atacată de proprii cetățeni de religie islamică. Și ca să fie tacâmul plin, ne zice ceva de Schengen și controale la frontiere. Dacă ancheta va arăta că teroriștii au fost cetățeni belgieni, ce vină are Schengenul și restul statelor non-Schengen, că Belgia, ca și Franța, habar n-au ce se întâmplă în propria ogradă?


    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu