Corsica și Ținutul Secuiesc - ce au în comun aceste două insule? Da, insule, una - Corsica - așezată între Marea Ligurică și Mediterana, și cealaltă - Ținutul Secuiesc - insulă într-o mare de români. Cele două insule au în comun apetența pentru separatism. Cât de fundamentat economic este acest separatism? În cazul celor două insule nu e.
Există un fundament, oarecum, în Scoția, în Veneția, în Tirolul de Sud, în regiunile basce (Țara Bascilor și Navara), chiar și în Catalonia, dar în Corsica și Secuime nu e. Spun că în aceste regiuni exită un fundament, oarecum, doar prin prisma fotografiei indicatorilor economici de la un moment dat (2013 în cazul nostru). Această fotografie nu oferă certitudinea unei prosperități superioare în cazul independenței, pentru că e puțin probabil ca vreuna din aceste regiuni să rămână membră a UE, atâta timp cât nu există un tratat de aderare între regiune și UE. În Scoția, incertitudinea unui drum separat de Marea Britanie și de UE a contat mult în decizia de respingere a independenței.
Majoritatea țărilor mediteraneene se confruntă cu tendințe de separatism. În Spania și Italia aceste tendințe sunt mai vizibile în ultimile decenii. Catalonia nu e atât de prosperă pe cât de zgomotoasă e. De fapt, regiunea e a patra în Spania după PIB-ul per capita, dar, la cât zgomot face, ai zice că restul regiunilor sunt la ani-lumină în spatele ei. Cea mai îndatorată regiune din Spania e Catalonia, datoria acesteia ridicându-se la peste 62 mld. euro în 2014. În 2012, când nu-și mai permiteau plata ratelor (datoria ragiunii fiind de 45 mld. euro), guvernul catalan a cerut ajutor guvernului central, nu înainte de a flutura mândrul drapel catalan.
În Belgia, problemele între falmanzi și valoni par tot mai insurmontabile. Diferențele de productivitate între regiuni sunt minore, Buxelul atenuând o mare parte dintre acestea. La aproape două secole de la formarea acestui stat (1830), cele două etnii par că nu se mai suportă. Cine e de vină? Cel mai probabil, vina o poartă capetele înfierbântate ale unor lideri ce se văd împărați peste doi coți de pământ.
În Italia, tendințele centrifuge există peste tot. Veneția și Tirolul de Sud sunt cele mai reprezentative pentru aceste tendințe. Ambele regiuni sunt peste media naționala în privința PIB-ului per capita. Dacă în cazul Tirolului, elementul etnic e o forță motrice a separatismului, în cazul Veneției e de vină, cel mai probabil, suspinul după vremurile trecute. Nimeni nu i-a pus în temă pe separatiști că Serenissima Republică e pe cale să se scufunde în lagună de asaltul albanezilor.
Franța are mai multe probleme, Corsica e doar una dintre ele. Corsica e o regiune săracă ce are pe steag un cap de maur. Franța e din ce în ce mai plină de mauri și, probabil, peste o jumătate de secol, vom vedea pe steagul ei un cap de gal. Oricum, Corsica e cea mai mică problemă de natură separatistă a Franței. Cel mai probabil, primul teritoriu desprins din Franța și integrat în ISIS va fi prin suburbiile Parisului.
Ajungem din nou la Ținutul Secuiesc și obsevăm că între productivitatea din ținut și cea medie de la nivelul țării e o diferență de vreo 15 procente. Teritoriul și populația includ județele Harghita, Covasna și o parte din Mureș. Partea din Mureș cuprinde și orașul Târgu Mureș. Dacă scoatem orașul din ecuație, dat fiind faptul că românii sunt majoritari, atunci, atât populația, dar mai ales PIB-ul regiunii scade drastic. Mai trebuie spus că am raportat PIB-ul național și regional la populația după domiciliu, numărul acesteia fiind mai mare decât cel aferent populației rezidente. Oricum, fundamentul economic al regiunii Ținutului Secuiesc e șubred, mai șubred chiar decât multe zone din țară. Motivul acestei subdezvoltări e izolarea. Spre deosebire de celelalte regiuni separatiste luate în discuție, Secuimea e chiar în mijlocul unei populații de altă etnie. Pentru a conseva această stare de fapt, reprezentații politici ai etniei au recurs la izolare etnică și economică. Rezultatul e condamnarea la subdezvoltare a două județe și jumătate,iar atenuarea nemulțumirilor cauzate de subdezvoltare se rezolvă prin agitarea zăhărelului separatist.
Există un fundament, oarecum, în Scoția, în Veneția, în Tirolul de Sud, în regiunile basce (Țara Bascilor și Navara), chiar și în Catalonia, dar în Corsica și Secuime nu e. Spun că în aceste regiuni exită un fundament, oarecum, doar prin prisma fotografiei indicatorilor economici de la un moment dat (2013 în cazul nostru). Această fotografie nu oferă certitudinea unei prosperități superioare în cazul independenței, pentru că e puțin probabil ca vreuna din aceste regiuni să rămână membră a UE, atâta timp cât nu există un tratat de aderare între regiune și UE. În Scoția, incertitudinea unui drum separat de Marea Britanie și de UE a contat mult în decizia de respingere a independenței.
Majoritatea țărilor mediteraneene se confruntă cu tendințe de separatism. În Spania și Italia aceste tendințe sunt mai vizibile în ultimile decenii. Catalonia nu e atât de prosperă pe cât de zgomotoasă e. De fapt, regiunea e a patra în Spania după PIB-ul per capita, dar, la cât zgomot face, ai zice că restul regiunilor sunt la ani-lumină în spatele ei. Cea mai îndatorată regiune din Spania e Catalonia, datoria acesteia ridicându-se la peste 62 mld. euro în 2014. În 2012, când nu-și mai permiteau plata ratelor (datoria ragiunii fiind de 45 mld. euro), guvernul catalan a cerut ajutor guvernului central, nu înainte de a flutura mândrul drapel catalan.
În Belgia, problemele între falmanzi și valoni par tot mai insurmontabile. Diferențele de productivitate între regiuni sunt minore, Buxelul atenuând o mare parte dintre acestea. La aproape două secole de la formarea acestui stat (1830), cele două etnii par că nu se mai suportă. Cine e de vină? Cel mai probabil, vina o poartă capetele înfierbântate ale unor lideri ce se văd împărați peste doi coți de pământ.
În Italia, tendințele centrifuge există peste tot. Veneția și Tirolul de Sud sunt cele mai reprezentative pentru aceste tendințe. Ambele regiuni sunt peste media naționala în privința PIB-ului per capita. Dacă în cazul Tirolului, elementul etnic e o forță motrice a separatismului, în cazul Veneției e de vină, cel mai probabil, suspinul după vremurile trecute. Nimeni nu i-a pus în temă pe separatiști că Serenissima Republică e pe cale să se scufunde în lagună de asaltul albanezilor.
Franța are mai multe probleme, Corsica e doar una dintre ele. Corsica e o regiune săracă ce are pe steag un cap de maur. Franța e din ce în ce mai plină de mauri și, probabil, peste o jumătate de secol, vom vedea pe steagul ei un cap de gal. Oricum, Corsica e cea mai mică problemă de natură separatistă a Franței. Cel mai probabil, primul teritoriu desprins din Franța și integrat în ISIS va fi prin suburbiile Parisului.
Ajungem din nou la Ținutul Secuiesc și obsevăm că între productivitatea din ținut și cea medie de la nivelul țării e o diferență de vreo 15 procente. Teritoriul și populația includ județele Harghita, Covasna și o parte din Mureș. Partea din Mureș cuprinde și orașul Târgu Mureș. Dacă scoatem orașul din ecuație, dat fiind faptul că românii sunt majoritari, atunci, atât populația, dar mai ales PIB-ul regiunii scade drastic. Mai trebuie spus că am raportat PIB-ul național și regional la populația după domiciliu, numărul acesteia fiind mai mare decât cel aferent populației rezidente. Oricum, fundamentul economic al regiunii Ținutului Secuiesc e șubred, mai șubred chiar decât multe zone din țară. Motivul acestei subdezvoltări e izolarea. Spre deosebire de celelalte regiuni separatiste luate în discuție, Secuimea e chiar în mijlocul unei populații de altă etnie. Pentru a conseva această stare de fapt, reprezentații politici ai etniei au recurs la izolare etnică și economică. Rezultatul e condamnarea la subdezvoltare a două județe și jumătate,iar atenuarea nemulțumirilor cauzate de subdezvoltare se rezolvă prin agitarea zăhărelului separatist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu