M-am săturat să mă uit la maimuțe pleoștite cu creier de caras, tupeu cât Casa Poporului și buze asortate cu dosul patronului! Personajul alăturat, atunci când își ia liber de la asortarea la care am făcut referire, ne face albie de porci pe noi cei ce-am îndrăznit să tulburăm liniștea „doctorilor” unul la guvern și celălalt demisionat din parlament pentru a-și mai prelungi șederea departe de domiciliul actual a lui Becali. Doctorul, demisionat din parlament pentru a nu știu câta oară, își asmute hienele spre toți cei ce îndrăznesc să-l deranjeze pe Periscop Finlandezul, îl știți, ăla ce acum o săptămână ne traducea din finlandeză cum zburdă fericiți renii lui Moș Crăciun pe haldele de steril din Laponia.
Așa că la primul semnal, Buzițe Moi a și început să mă facă cum îi venea la gură: slugă băsistă, slugă soroșistă, slugă a nu știu mai cui. Observați cum apelativul de „slugă” e adânc înrădăcinat în mintea acestui răspopit de cult baptist, probabil nu există acest termen în cadrul cultului, dar apelativul de slugă motănită mi se părea redundant și previzibil. Continuând enumerarea apelativelor de slugă cu atributele derivate din nume proprii, Baptistul (nu am nimic cu acest cult, dar acesta este denumirea pe care i-am dat-o în postarea - Păruiala alchimiștilor cu hipsterii) ajunge până acolo, încât ne expediază pe toți cei ce nu achiesăm la viziunea sa despre politică și viață, în general, la categoria de urinare nesățioase de ketamină. Da, atât îl duce mintea pe acest ... creștin. Ieri la protest, mergând alături de cei ce aveau peturi cu monezi sau pietricele, mă uitam suspect ca nu cumva să mă recunoască restul că-s în deficit de ketamină și să mă ketamenizeze în grup. N-a fost cazul, Slavă Domnului c-am scăpat!
Aseară, după ce m-am întors înghețat de frig și m-am făcut comod în fața tv-ului c-un stimulent de ketamină Staropramen, am încercat să mă vad la televiziuni cum eu, Gigi-demonstrantul, mă caftesc pe ploaie cu corporațiile asemeni lui Neo, nefericitul, ce se mardea în Matrix cu programele informatice, neavând corporații la îndemână. Și-am tot schimbat canale de ... tv, să le zicem, deși apelativul de canal pur și simplu e mai potrivit. La Nașul Tv era subiectul dezbătut, pe fundal cineva transmitea imagini luate cu telefonul meu, cred că era al meu, că doar telefonul meu poate filma așa de prost. Oricum, așa prost filmat cum era, era singurul canal tv, și nu doar canal, ce da de știre țării despre cei din stradă și despre mine Gheorghiță, Gavroche-ul cu două decenii mai bătrân și cu „n” fire de păr lipsă.
Scârbit de-atâta ticăloșie și cu rezerve serioase de ketamină, cât să-i dau și doritorului din imagine, nu de alta, dar bănuiesc că nițică diversificare nu i-ar strica, am comutat pe un canal cu „Cei mai veninoși”, după ce emisia de la Nașul se încheiase și mi-am făcut rondul la baie ca o gospodină de șaizeci de ani. După cinci minute, sătul de-atâta venin pe canalele autohtone și pe cel ce mă uitam, am găsit un canal ce pare act de jurnalism curat față de closetele cu audiență și rating pe bază de canapele, înmormântări și știri ce le convin. TV City se numește escapada mea, cu el am început să-mi înșel celelalte consoarte TV. Bănuiesc că echipa acestei televiziuni e formată dintr-un membru cu ceva abilități de grafică și-atât. Atât îi trebuie unui canal să fie mult calitativ peste Jeg TV, aici intrând majoritatea televiziunilor, excepțiile fiind insignifiante.
Nenea cu doctorat la Institutul de Cercetări Aborigene din Manhattan-ul de Jos, coleg de vocabular și exprimare cu Vanghelie, ne dă danfuri din piftia gândirii sale pe facebook, amenințându-ne că n-a terminat cu noi și ca asemeni păsăricii Felix, scuze Phoenix, va renaște din propria mizerie să ne sufoce în continuare, iar de nu va putea el, din cauza unui concediu la turneul de table din celula lui Becali, vor turna lături în capul nostru lătrăii lui. Supărat nevoie mare că fiică-sa dă cu subsemnatul la DNA, deși el i-a trecut afacerile pe numele ei, și că gentlemnen`s agreement-ul nu e respectat, de parcă în cazul de față am vorbi de un domn, Voiculozaurul apelează la sentimentele părintești ale matrozului. Gâtlejul de la Cotroceni e mai ranchiunos decât ranchiuna însăși, iar semnul de ciu-ciu pe care-l făceam când eram mici i-a parvenit sub forma unei condamnări în primă instanță. Acum, trustul clădit pe sudoarea exporturilor de dinainte de `89, deci pe sudoarea părinților noștri, nu mai poate fi folosit pe post de bâtă cu telecomandă și asta îl și îi scoate din sărite.
Situația trustului, după cum se vede din datele prezentate mai sus și cele din grafic, nu e tocmai pe roze. Perspectiva unei condamnări, dublate de o scădere sesizabilă a capacității de măciucare (măciucare = procesul de dat cu măciuca în cei ce nu-ți convin), va face cât de curând vizibil exodul șobolanilor de pe corabia aflată în derivă. Nu mă-ndoiesc că cel ce mă bagă-n gașca lui Bivolaru își va găsi repede de muncă, piața are nevoie de astfel de ... creștini.
Tot ce pot eu să fac e să mă uit pe TV City, duminica mai ales, după ce vin de la proteste.
Situația trustului, după cum se vede din datele prezentate mai sus și cele din grafic, nu e tocmai pe roze. Perspectiva unei condamnări, dublate de o scădere sesizabilă a capacității de măciucare (măciucare = procesul de dat cu măciuca în cei ce nu-ți convin), va face cât de curând vizibil exodul șobolanilor de pe corabia aflată în derivă. Nu mă-ndoiesc că cel ce mă bagă-n gașca lui Bivolaru își va găsi repede de muncă, piața are nevoie de astfel de ... creștini.
Tot ce pot eu să fac e să mă uit pe TV City, duminica mai ales, după ce vin de la proteste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu