Venit, văzut, plăcut, rămas ... păziți-vă buzunarele !

   2007 !!! La mulți ani România ! Ești alături de frații tăi mari ! Să trăiți binee ! UE, păzea că venim și vă luăm banii printr-o rată de absobție de 300% ! ... Poc ! se-aude dimineață un dop zburând în piața centrală. E de la niște întârziați la revelion, destul de „bucuroși” și plini de resurse de vreme ce mai aveau o sticlă de șampanie, pardon, spumant că se supără frații noștrii de gintă latină - francezii, că doar ei au dreptul să folosească această denumire. Și-acum că suntem în aceeași familie tre`să respectăm regulile. Așa-i corect, nu ?
    Cei trei petrecăreți se felicitară, împărțiseră spumantul cu câte o dușcă sănătoasă de căciulă și-acum behăiau că doresc să fie tineri, mereu ca la 20 de ani, încercând din răsputeri printre râgâielile de spumant, sarmale și salată de perișoare, să țină linia melodică a piesei cu pricina. Nu reușiseră, probabil din cauza aperitivelor consumate înainte de spumant ce aveau marca Johnnie Walker. Așa că, se apucaseră de-o manea ce glorifica valoarea individului, deh, temă filozofică dezbătută secole de-a rândul de indivizi din occident cu preocupări serioase și care au fost maziliți din mentalul colectiv de mai noii și mai „de valoare” filozofi, ce-și pun opera în viersuri pe ritmuri ușor de ținut minte, chiar și după două sticle de tărie și două dușci de spumant. Ăștia da, filozofi, nu ăia de nu poți să-i citezi nici după ce-ai citit o frază, uneori chiar o propoziție.

    Ritmurile redate de cele trei capete năucite de filozofia viersurilor salamiene se depărtau de centru orașului acompaniate de zgomote de sticle sparte, urmări ale veseliei intrării în noul an, an care era pe deasupra și primul an european. Pe străzile înguste, cei ce n-au avut o noapte lungă, puteau lua parte făr` de voie la visele de mărire ale celor trei melomani de filozofie pură. 

   Primul, mai lat în umeri, dar și-n talie, își expunea strategia de dezvoltare personală pe următorii ani:

- Bă, auziți acilea, hâc! și duse mâna la gură post-factum, ca un băiat simțit și finuț ce este, eu am de gând, și nu vă aburesc, să plec afară, la frate-miu, în Franța. Cei doi îl priviră cu ochii împăienjeniți și-l încurajară să continue. Și el continuă, după încă un hâc mascat târziu cu mâna. Da, mă duc, nu știu dacă la muncă sau la altceva, dar mă duc, nu mai stau pe-aici că n-am ce face. De ce să mai stau ? Să fac facultate ? E drept c-am luat medie mare la bac, dar la fel au luat toți, și-apoi ai mei n-au chef să mă țină încă patru ani la școală. Așa că, mai bine mă duc în Franța, dacă-mi găsesc ceva de muncă, bine, dacă nu, ... mă descurc eu că-s băiat mare. Mă-nțelegeți voi ce vreau să zic. Și, cei doi îl înțeleseseră.

- Eu rămân aci, zise cel mai mic înțolit cu haine de firmă. Ai mei mi-au zis că dacă mă duc la facultate îmi ia mașină nouă, dă fițe și apartament și, pe deasupra, mă și angajează la ei la firmă, așa de sanchi că eu am de gând să dau pe-acolo decât după bani, în ziua dă salariu. Oricum, eu am de gând să dau la Spiru` sau Româno - Americană că n-am chef să mă frece vreun amărât de prof. Dup` aia mai văd eu ce fac, poate mă ocup de-o afacere ceva, să iasă banu. Ceilalți doi dădură din cap aprobator și admirativ în același timp. Urmă o pauză și apoi privirile celor doi ce și-au expus planurile se îndreptară spre al treilea. 

   Al treilea, ... nimic, nu-și dezvăluia planurile. Într-un final mormăii ceva de angajare, cu taică-su la depozitul unde lucrează, și-atât. Ceilalți doi nu mai puteau fi concentrați când au auzit de angajare și chiar muncă cu program, așa că au început o nouă filozofie în viersuri ce aborda subiectul instinctului de conservare manifestat prin etalarea bunăstării în fața dușmanilor, mai mult sau mai puțin închipuiți. Îmbrățișați, pe străzile fără zăpadă, cei trei răgeau, din ce în ce mai zgomotos, vrând parcă să-și sperie dușmanii despre care era vorba în viersuri. În urma lor se așternea europenizarea României.

     În 2012, în ajun de Anul Nou, pe poarta penitenciarului aflat la margine de oraș, intră o dubă cu condamnați aduși din străinătate. Unul dintre ei, cu spatele mai lat și cu burtă proeminentă, coboară pe scările dubei fredonând aceeași manea cu dușmani și alte cele, pe un ton însă mai domol decât în urmă cu aproape cinci ani. Tot cinci ani are de executat pentru proxenetism. Un baston îl bate ușor pe umăr. Se întoarce și își vede vechiul tovarăș. E polițist și nu amăreștean la nus`ce depozit. E bine, oricum, că are o pilă. Ajuns în celulă se-ntinde pe-un pat la primul rând și vede pe-un ziar vechi de vreo două săptămâni pe celălalt prieten ... s-a ajuns, e mare, lucrează la minister.

    La intrare în UE un papagal alege bilețele ce prevăd viitorul fiecărui stat. Pe bilețelul României e scrisă o manea  filozofică ale cărei laitmotive sunt: șmecherie, hoție, poliție, pușcărie, funcție, toate cu accentul pe ultima silabă.