Postări
Aderarea la zona euro a României e pusă de BNR în sala de așteptare, cel mai probabil, până când se va pensiona de-adevăratelea eternul guvernator.
Suntem prea slab pregătiți pentru a face față taifunului euro - asta e melodia cântată de corul BNR atunci când se încearcă justificarea amânării aderării la zona euro. Cică nu avem încă o convergență reală și trebuie să așteptăm până când vom atinge un nivel al PIB-ului pe cap de locuitor la puterea de cumpărare standard (PPS) de peste 70% din media UE (acum suntem la 59%).
Letonia a trecut la moneda euro în 2014, iar PIB-ul pe cap de locuitor PPS era de 64% din media UE. Muntenegru, deși nu e în UE, are ca monedă euro din 2006, când PIB-ul pe locuitor era la un nivel de 34% din media UE. Oare cele două state n-a auzit de principiile BNR?
Dacă am aplica acest principiu inventat de BNR în interiorul țării, atunci Vasluiul, Botoșaniul, Mehedințiul și Teleormanul ar trebui să-și facă o monedă proprie, pentru că nici aceste județe nu au o convergență reală cu economia românească.
Despre moneda euro și adoptarea ei se vorbește mult și de cele mai multe ori fără date, pentru că dacă s-ar discuta pe date statistice, mituri precum cel al creșterii prețurilor după adoptarea acestei monede sau mitul convergenței reale inventat de cei de la BNR ar fi dărâmate.
Cât au crescut prețurile în statele ce-au adoptat moneda euro și în cele cu monedă proprie între 1999 și 2016?
11 state au adoptat moneda euro în anul 1999 și, până la punerea în circulație din anul 2002, moneda a fost adoptată și de Grecia (anul 2001). Dintre cele 12 state, cea mai mare creștere a prețurilor, conform datelor Eurostat, între 1999 și 2016 s-a înregistrat în Luxemburg (+47%), iar cea mai mică creștere s-a înregistrat în Germania (+28% - vezi tabelul din imagine).
Italia, țara dată ca exemplu de mulți habarniști atunci când ni se explică cât de mult au crescut prețurile în unele state după trecerea la euro, a avut o creștere generală a prețurilor între 1999 și 2016 de 38%, în urma unor state precum Luxemburg (+47%), Grecia (+45%), Spania (+45%), Portugalia (+41%) și Belgia (+39% - vezi tabelul din imagine).
Din cele 12 state, ce au adoptat euro înaintea de punerea în circulație, șapte state au avut o creștere a prețurilor cuprinsă între 30% și 40% între anii 1999 și 2016, un singur stat, Germania, a avut o creștere mai mică de 30% și patru state au avut o creștere mai mare de 40%.
Dintre statele UE ce au monedă proprie, România e campioana creșterii prețurilor între 1999 și 2016 (+414% - vezi tabelul din imagine). La asemenea performanță, BNR-ul a contribuit din plin. Creșteri mari s-au mai înregistrat în Ungaria (+113%) și Bulgaria (+101%).
Economiile mature din afara zonei euro, Marea Britanie (+40%), Danemarca (+33%) și Suedia (+28%), au înregistrat creșteri ale prețurilor apropiate de cele din economiile mature din zona euro.
Statele UE care au aderat la euro din 2007 încoace au înregistrat creșteri ale prețurilor după anul adopării mai mici de 20%. Doar Slovenia și Malta, care au trecut la euro în 2007 și 2008, au avut creșteri ale prețurilor de 16%, respectiv 14% (vezi tabelul din imagine). În restul statelor, creșterile de prețuri după anul adoptării monedei euro sunt mai mici de 10%.
România a avut cea mai mare creștere a prețurilor din UE între 2007 și 2016 (+36%) și între 2008 și 2016 (+26%). Iată că, sub ochiul vigilent al BNR, prețurile la noi o iau razna fără să fim în zona euro sau măcar să avem un calendar clar de aderare la această zonă.
Datele ne arată că BNR-ul nostru mai pune o piedică dezvoltării României, iar scenariul creșterii accelerate a prețurilor după aderarea la moneda euro e o păcăleală prin care această instituție vrea să-și conserve puterea pe care o deține. Despre convergența reală născocită de BNR n-au auzit cei din Letonia și s-au aruncat cu capul înainte în zona euro în 2014, iar prețurile din această țară au „explodat” în doi ani cu 0,3%.
Suntem prea slab pregătiți pentru a face față taifunului euro - asta e melodia cântată de corul BNR atunci când se încearcă justificarea amânării aderării la zona euro. Cică nu avem încă o convergență reală și trebuie să așteptăm până când vom atinge un nivel al PIB-ului pe cap de locuitor la puterea de cumpărare standard (PPS) de peste 70% din media UE (acum suntem la 59%).
Letonia a trecut la moneda euro în 2014, iar PIB-ul pe cap de locuitor PPS era de 64% din media UE. Muntenegru, deși nu e în UE, are ca monedă euro din 2006, când PIB-ul pe locuitor era la un nivel de 34% din media UE. Oare cele două state n-a auzit de principiile BNR?
Dacă am aplica acest principiu inventat de BNR în interiorul țării, atunci Vasluiul, Botoșaniul, Mehedințiul și Teleormanul ar trebui să-și facă o monedă proprie, pentru că nici aceste județe nu au o convergență reală cu economia românească.
Despre moneda euro și adoptarea ei se vorbește mult și de cele mai multe ori fără date, pentru că dacă s-ar discuta pe date statistice, mituri precum cel al creșterii prețurilor după adoptarea acestei monede sau mitul convergenței reale inventat de cei de la BNR ar fi dărâmate.
Cât au crescut prețurile în statele ce-au adoptat moneda euro și în cele cu monedă proprie între 1999 și 2016?
11 state au adoptat moneda euro în anul 1999 și, până la punerea în circulație din anul 2002, moneda a fost adoptată și de Grecia (anul 2001). Dintre cele 12 state, cea mai mare creștere a prețurilor, conform datelor Eurostat, între 1999 și 2016 s-a înregistrat în Luxemburg (+47%), iar cea mai mică creștere s-a înregistrat în Germania (+28% - vezi tabelul din imagine).
Italia, țara dată ca exemplu de mulți habarniști atunci când ni se explică cât de mult au crescut prețurile în unele state după trecerea la euro, a avut o creștere generală a prețurilor între 1999 și 2016 de 38%, în urma unor state precum Luxemburg (+47%), Grecia (+45%), Spania (+45%), Portugalia (+41%) și Belgia (+39% - vezi tabelul din imagine).
Din cele 12 state, ce au adoptat euro înaintea de punerea în circulație, șapte state au avut o creștere a prețurilor cuprinsă între 30% și 40% între anii 1999 și 2016, un singur stat, Germania, a avut o creștere mai mică de 30% și patru state au avut o creștere mai mare de 40%.
Dintre statele UE ce au monedă proprie, România e campioana creșterii prețurilor între 1999 și 2016 (+414% - vezi tabelul din imagine). La asemenea performanță, BNR-ul a contribuit din plin. Creșteri mari s-au mai înregistrat în Ungaria (+113%) și Bulgaria (+101%).
Economiile mature din afara zonei euro, Marea Britanie (+40%), Danemarca (+33%) și Suedia (+28%), au înregistrat creșteri ale prețurilor apropiate de cele din economiile mature din zona euro.
Statele UE care au aderat la euro din 2007 încoace au înregistrat creșteri ale prețurilor după anul adopării mai mici de 20%. Doar Slovenia și Malta, care au trecut la euro în 2007 și 2008, au avut creșteri ale prețurilor de 16%, respectiv 14% (vezi tabelul din imagine). În restul statelor, creșterile de prețuri după anul adoptării monedei euro sunt mai mici de 10%.
România a avut cea mai mare creștere a prețurilor din UE între 2007 și 2016 (+36%) și între 2008 și 2016 (+26%). Iată că, sub ochiul vigilent al BNR, prețurile la noi o iau razna fără să fim în zona euro sau măcar să avem un calendar clar de aderare la această zonă.
Datele ne arată că BNR-ul nostru mai pune o piedică dezvoltării României, iar scenariul creșterii accelerate a prețurilor după aderarea la moneda euro e o păcăleală prin care această instituție vrea să-și conserve puterea pe care o deține. Despre convergența reală născocită de BNR n-au auzit cei din Letonia și s-au aruncat cu capul înainte în zona euro în 2014, iar prețurile din această țară au „explodat” în doi ani cu 0,3%.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu