Social Icons

miercuri, 19 iunie 2013

Când peștele mic e musai să-l înghită pe cel mare

Indicatorii de activitate la CFR Marfă și Grup Feroviar Român   La catafalcul CFR Marfă a mai rămas o bocitoare. Restul s-au făcut nevăzute când au auzit că doar ea, cea rămasă, va primi tocmeala pentru prestația tânguitoare și, doar ea, se va înfrupta cum se cuvine la pomană, după ce țărâna va fereca sicriul defunctei.
   Tocmită încă de când adormita întru cele veșnice era relativ sănătoasă, având pe ici pe colo câte-un puseu al herniei de disc căpătată în urma căratului cu cârca a datoriilor, bocitoarea cu prioritate la pomană a avut grijă din vreme ca defuncta să ajungă sigur în stadiul de defunctă. 
   Fermecând cu vorba dulce și mai cu niscaiva galbeni i-a adormit pe cei ce orânduiau treburile gospodărești ale defunctei. Și uite-așa bocitoarea a reușit să facă nevăzute și neștiute, uneltele trebuincioase, în cazul nostru niscaiva vagoane peste 6000 la număr, pentru că ... Asta-i culmea! Amândouă aveau ca meșteșug transportul de mărfuri. Și tot așa a crescut bocitoarea ca un furuncul pe spatele adormitei. Și cu cât era mai uscată, gârbovită și mai aproape de groapă adormita, cu atât era mai rumenă-n obraji, sprintenă și nesățioasă bocitoarea.
   Acum când soborul de preoți veniți din Copou, din Piața Victoriei și din dealul Cotrocenilor, fac ultima ectenie pentru adormita întru veșnicie Marfa CFR, se-aud murmure din cortegiu la adresa bocitoarei și chiar a popilor. Pentru că nimeni nu-i neprihănit între cei ce au rol în slujba de înmormântare. Da, chiar și popii au păcătuit și nu pentru că n-au spovedit și împărtășit pe adormita întru veșnicie, ci pentru că au închis ochii, mânați de al galbenilor zăngănit, la hoția vagoanelor, pentru că au pus hoții paznici la avutul obștesc și mai ales pentru că nici acum în ceasul cel din urmă  nu catadicsesc să alunge călăul de la catafalc.
   Vinovat e tot cortegiu chiar dacă n-au furat de la defunctă sau dacă au știut de hoție și-au tăcut sau au știut dar au vorbit cu tâlc atunci când venea vorba de adormită, de frică să nu-i afurisească popii. E vinovat cortegiul de la popi, la bocitoare, la cei ce duc crucea sau coroanele și până la pomanagii de ocazie pentru că tac sau cel mult murmură și...atât.
   De peste douăzeci de ani facem parte vrem, nu vrem, din cortegii ale unor chemate întru veșnicia buzunarelor unora, cu același decor ce cuprinde popi, bocitoare ce merg pe-aceeași mână și cu noi cu tot cu murmurul nostru și-atât. Oare suntem un neam de pomanagii ce speră-n van că popii și bocitoarea vor juca o nouă piesă ? Una în care să apucăm și noi o ciozvârcă cât de mică, dar să apucăm ? Și dacă nu apucăm ce facem ? Murmurăm ?!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu