Economia Principatelor în timpul lui Cuza

   În anul 1859, pe harta Europei apărea un nou stat ce ar fi trebuit să aibă doi domni, două capitale, două guverne și două parlamente. Românii, mai grei de cap, n-au prea înțeles-o pe asta cu  doi domni și l-au ales pe Cuza de două ori.

Noul stat avea un domn și două capitale, două parlamente și două guverne. Instituțiile comune erau armata, Înalta Curte de Justiție și Casație și Comisia Centrală de la Focșani. După trei ani, capitala noului stat a devenit Bucureștiul, iar parlamentele și guvernele s-au unificat.

   Economia noului stat, cu o suprafață de 123.700 km pătrați și o populație de 3,9 milioane de locuitori, se baza pe agricultură. Între 60% și 70% din PIB era produs de agricultura noului stat. Conform estimărilor, PIB-ul per capita din 1859 era echivalent cu 550$ la paritatea puterii de cumpărare a anului 2000. Populația celor două capitale nu atingea cifra de 200 de mii. Totuși, Bucureștiul avea o populație aproape dublă față de Iași, respectiv 121 de mii față de 65 de mii. Absența unei monede emise de noul stat dădea naștere la speculă. În Principate, pe vremea domniei lui Cuza, circulau mai multe monede, mai vechi sau mai noi, a căror echivalare sau curs de schimb nu era întotdeauna stabilit clar. Poveștile cu speculați și cu „ocaua mică” își au originea și din acest haos al circulației monedelor. În actele statului se opera cu o monedă de cont - leu fictiv, leu ce echivala cu 40 de parale, iar etalonul aur era ducatul olandez ce valora 31 de lei și douăzeci de parale. Încercările lui Cuza de a crea o monedă (romanatul) nu au avut sorți de izbândă. Abia în 1867 se va emite decretul de înființare a monedei naționale, iar în anul următor, aceasta va fi pusă în circulație.

   Din datele de care dispunem reiese că, în primul an de unire, bugetul statului înregistra un excedent de 1,15 milioane de lei. Dacă ținem cont că un gram de aur era circa 3,1 lei, atunci excedentul era echivalent cu 371 de kilograme de aur. Balanța comercială din 1859 era excedentară, exportul net totalizând 40,8 milioane de lei, aproximativ 13 tone de aur. În ceea ce privește antreprenoriatul, procentul de firme raportat la populația totală era de 1,8% în anul 1863. La distanță de 151 de ani, procentul nu a crescut spectaculos. Anul trecut, dacă luăm în calcul și persoanele fizice autorizate, circa 5% din populație deținea o firmă. Procentul scade la 3,3% dacă excludem persoanele fizice autorizate. Așadar, nici atunci, și nici acum, nu ne făcea cu ochiul antreprenoriatul. Datoria noului stat, internă și externă, era de 1,76 mil.lei, echivalând cu 570 kg de aur.

   La abdicarea sa, Cuza lăsa o țară cu o capitală, un guvern și un viitor încert, deoarece unirea fusese recunoscută doar pe timpul vieții sale. În cei șapte ani de domnie, reformele lui Cuza au creat instituții, au consolidat tânărul stat, dar l-au și condus la momentul abdicării. Produsul intern brut a crescut cu aproape 11%, rezultând o creștere medie anuală reală de 1,5%. Datoria publică a crescut de șase ori, atingând suma de 11,2 mil. lei, echivalentul a 3,6 tone de aur. Statul consuma mai mult decât agonisea, iar acest lucru se vedea în deficitul bugetului, de aproape 9 milioane de lei, și în creșterea datoriei publice. Balanța comercială era excedentară totuși, iar excedentul era mai mare decât în urmă cu șapte ani, atingând valoarea de 45 milioane lei (echivalent a 14,5 tone de aur). Cuza lăsa în urmă o economie mai puternică decât cea pe care a găsit-o, dar și mai îndatorată, în mare parte, din cauza nevoilor crescânde de modernizare.