OTP cântă aceeași manea cu dedicație în franci elvețieni

   În doi-trei ani, francul elvețian se va devaloriza în fața euro de-o să zici că nu-i adevărat. Asta ne spune OTP, prin directorul său general Laszlo Diosi. Dl Laszlo nu e vreun analist al pieței Forex, dar are el un feeling că francul se va deprecia în fața euro pe fondul îmbunătățirii economiei europene.
Probabil OTP-ul are, mai nou, acces la date ce țin de sfera premonițiilor și mai puțin de cea a prognozelor, pentru că în toate prognozele, situația economiilor din zona euro nu dă semne de revigorare. 

   După 6 septembrie 2011, ziua în care Banca Centrală a Elveției a stabilit un curs de 1,2 franci pentru un euro, cursul acestei perechi a oscilat în ecartul 1,2 - 1,26, oferind puține oportunități de speculare. Ca urmare, băieții ce făceau bani frumoși pe perechea EUR/CHF și-au luat alte perechi pe post de jucării. Volumele tranzacționate pe această pereche au ajuns la circa 10% din valoarea existentă în timpurile bune. Deci, în momentul de față, nimeni nu prea vrea să se mai joace pe această pereche, iar previziunile că în următorii doi ani lucrurile se vor schimba din cauza unei bunăstări în zona euro au aceeași probabilitate de îndeplinire cu previziunile făcute vis-a-vis de revenirea zonei euro prin 2012. Și atunci, mulți analiști prevedeau o ieșire prin anul 2013 și o creștere decentă anul acesta. Previziunile nu s-au confirmat, iar noile prognoze au mutat bunăstarea la doi ani distanță. Dl Laszlo zice ce zic și analiștii, doar că, adaugă un plus de originalitate prin introducerea în ecuație a perechii EUR/CHF.
   Și în cazul USD/CHF, situația e asemănătoare cu cea din ultimii trei ani pe perechea EUR/CHF. Volumele au scăzut cu 90%, volatilitatea este redusă, asta deși economia americană arată per ansamblu mai bine decât cea din zona euro. Cu toate acestea, nu există indicii serioase că dolarul va ieși din ecartul ultimilor trei ani, situat între valorile 0,88 - 0,98. Analizând situația francului față de leul nostru, lucrurile par a fi în linie cu celelalte două perechi. Ecartul de variație cupris între 3,45 și 3,86 s-a restrâns în ultimul an, oferind posibilități de speculare reduse. Volumele în toată această perioadă n-au scăzut atât de mult ca în cazul celorlalte perechi discutate, semn că tranzacțiile pe această pereche reprezintă apanajul băncilor și mai puțin a speculatorilor. 
   Evoluția celor trei perechi nu semnalează schimbări majore în următorii ani, și atunci, de unde optimismul OTP-ului? Sursa acestui optimism nu poate fi alceva decât păstrarea, cu ajutorul manelelor specifice anilor 2006 -2008,  a portofoliului de credite în franci cât mai apropiat de valoarea actuală, spre a fi muls în continuare de marjele de câștig ridicate. Vânzarea unui câștig ipotetic peste doi ani în contrapondere cu pierderea reală până la data respectivă are slabe șanse să fie o strategie de succes menită să păstreze portofoliul actual de credite în franci elvețieni.