Care era rata analfabetismului în județele României Mari

        La 105 ani de la Marea Unire și la 93 de ani de la primul recensământ al României Mari putem spune că analfabetismul în accepțiunea oficială a acestui fenomen nu mai reprezintă o problemă a societății actuale, doar 0,8% din populația de peste 14 ani de la ultimul recensământ din 2021 intrând în această categorie.

   În trecut am mai abordat subiectul analfabetismului la români. Și atunci și acum m-am limitat doar la conceptul clasic de analfabetism, acela al neștiutorilor de carte, cum ar spune cineva de pe la 1900, nu la conceptul mai nou, acela de analfabetism funcțional, ce include persoanele ce știu a citi mecanic, dar nu au capacitatea de a înțelege ceea ce citesc. E un concept oarecum vag și periculos folosit de unii sociologi, mai mult sau mai puțin bine intenționați pentru că, de exemplu, plecând de la aceste cercetări mai mult sau mai puțin empirice, putem extinde conceptul de analfabetism funcțional și la persoanele care înțeleg foarte puțin sau deloc matematica, știință care pe drept cuvânt reprezintă limbajul universal al umanității

   

   Acum m-am oprit la datele recensământului din 1930, atunci când vorbim de primul recensământ cu adevărat modern din România Mare. Datele recensământului interbelic ne arată că, din 18,06 milioane de locuitori, 6,2 milioane erau neștiutori de carte. Asta înseamnă că 34,3% din populația României Mari era analfabetă. Raportarea neștiutorilor de carte se face în rezultatele oficiale ale recensământului în funcție de populația mai mare de 7 ani (14,53 mil. locuitori). Asta înseamnă că 42,7% din populația de peste 7 ani a României Mari era analfabetă (vezi datele din imagine).

   Abia la recensământul din 1948, raportarea neștiutorilor de carte se face la populația de peste 10 ani. După acest recensământ, raportarea analfabeților s-a făcut doar la populația de peste 10 ani. Ca titlu informativ, în 1948, rata analfabetismului, obținută prin raportare la populația de peste 10 ani, era de 23,1%. 

   La ultimul recensământ, cel din 2021, rata oficială a analfabetismului din România era de 0,8%, în scădere față de anul 2011 când era de 1,33%. Raportarea din prezent se face la populația de peste 14 ani.

   Ce județe și provincii istorice conduceau în topul analfabetismului în 1930?

   La nivel național, în 1930 existau 6,2 milioane de neștiutori de carte (42,7% din populația mai mare de 7 ani și 34,3% din populația totală). 
   La nivel de regiuni istorice, cele mai mari rate ale anlfabetismului se înregistrau în Basarabia (61,4% din pop. > 7 ani), Oltenia (50,2%) și Dobrogea (46,9% - vezi tabelul din imagine).
   Cele mai mici rate ale analfabetismului se înregistrau în Bucovina (34,2% din pop. > 7 ani), Transilvania (31,6%) și Banat (27,9%).

   România Mare avea în 1930 un număr 71 de județe grupate în 9 regiuni istorice. 
   Cele mai mari rate ale analfabetismului, prin raportare la populația de peste 7 ani, se înregistrau în județele Hotin (69,6%), Bălți (67,7%), Orhei (67,1%), Cahul (65,4%), Tighina (63%), Soroca (61,9%) din Basarabia, Durostor (61,4%) din Dobrogea, Vlașca (61,3%) din Muntenia, Maramureș (61,3%) din Maramureș și Crișana și Lăpușna (58,9% - vezi tabelele din imagine), tot din Basarabia.
  În top 10 județe după cele mai mici rate ale analfabetismului din 1930 intrau Brașov (13,1%), Sibiu (14,7%), Odorhei (14,9%), Trei Scaune (15,7%), Târnava Mare (16,3%) din Transilvania, Timiș Torontal (19,9%) din Banat, Făgăraș (20,5%) și Ciuc (23,6%) tot din Transilvania, Câmpulung (28,2%) din Bucovina și Covurlui (30,1%) din Moldova. Capitala, inclusă în județul Ilfov (30,2% - vezi tabelul din imagine), nu intra în top 10.

   Deși tot Ardealul avea în 1930, în afară de Oltenia (13,1%) și Basarabia (13%), unul din cele mai mici grade de urbanizare (17,4% față de 20,2% la nivel național), la nivel de alfabetizare stătea cel mai bine, semn că învățământul din mediul rural era mult mai bine pus la punct decât în celelalte provincii (vezi aici ponderile ruralului și urbanului în provincii în 1930). Totuși, trebuie ținut cont de faptul că, în populația rurală alfabetizată, un procent important aparținea de etniei maghiare.

  Cu aproape 43% din populație analfabetă și aproape 80% populație rurală, România Mare din anul 1930 e departe de idealul zugrăvit de unii pseudo-istorici exaltați atunci când discută de realizările epocii interbelice.