Social Icons

marți, 18 martie 2014

Cu două umbrele te poți uda până la piele

Pericolul transnistrean
   Rușii joacă sah, americanii - McDonald`s. Baletul de la Balșoi a început turneul la vest de Kremlin. După mai bine de un deceniu și ceva de dance country cu concepte geopolitice demne de mijloc de secol XX, de genul preemtive strike, recunoașteri de suveranități ale unor părți de stat care ne convin, cum a fost în cazul Kosovo, după toate acestea, lumea se miră că Putin le dă șah după ce s-au descoperit ca amatorii.
   După Bush cel cu Ghioaga Mare și Creierul Mic, a venit pomul lăudat - Obama. N-a trecut bine de pragul Casei Albe, c-a și primit un Nobel pentru Pace. Toată lumea aplauda discursurile mai spălate ale noului președinte, toți erau în limbă după el deși n-a adus cu el decât promisiunea de mai bine. Obama nu e un războinic, nici un mare reformator al sistemului de sănătate american - pariul său, deocamdată, pierdut. Nu e nimic din ce a vrut să fie și asta miroase la Kremlin a slăbiciune. Acum, Putin le zice americanilor: V-ați făcut de cap pe glob timp de un deceniu, acum e rândul meu.
   Replica la ceea ce face Kremlinul e o zbenguială ca a unei găini proaspăt rămasă făr` de cap. Reacția UE e găinațul scăpat involuntar de găina cu pricina, și tot acest tablou e completat de un ONU, organizația care nu-și mai are rostul. Niciodată ONU n-a fost mai inutil ca acum, iar începuturile inutilității le regăsim în 1999 și, mai apoi în 2001, 2003, ani în care blocajul prin exercitarea veto-ului au demonstrat că remiza în șah e mai ușor de obținut dacă pe tablă rămân doar nebunii, de ambele părți. UE și Obama culeg acum ce-au semănat. E greu să găsești contra-argumente solide la cele cuvântate de piticul Kremlinului, când ai făcut ce ai făcut. 
   Noi, în tot acest turnir al capetelor înfierbântate, suntem tot mai la margine și ne tremură glasul când vorbim de Chișinău, pentru că ne dăm seama că cei de peste Prut sunt mai singuri decât ucrainenii, ei măcar sunt mai mulți și-i știe lumea. Putin dixit: Crimeea e a noastră și, dacă nu sunteți cuminți, luăm și estul Ucrainei și ce-om mai vrea, că n-aveți ce ne face! Tăcere ... Cârâitul  UE aducea ceva cu sancțiuni și nu prea și la fel se aude și de peste ocean. Dacă chiar credem că noi suntem în siguranță, aduceți-vă aminte de 2005, când Ucraina săpa la Bâstroe de pe malul românesc, durând-o în cot de apartenența noastră la NATO. Atunci NATO ne-a transmis șoptit c-ar fi bine să ne descurcăm singuri. Mă îndoiesc că, în eventualitatea unui conflict transnistrean cu implicarea noastră, NATO va face ceva. Suntem prea mici ca să nu fim lăsați de izbeliște, la o adică. Sub umbrelele UE și NATO nu ești scutit de ploaie, ci, din contră, s-ar putea să te uzi la fel ca și când nu le-ai avea, iar asta trebuie să ne ghideze acțiunile.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu