Social Icons

luni, 27 noiembrie 2017

Care erau cele mai industrializate și agrare regiuni din România Mare

Topurile regiunilor agrare și industrializate din România în perioada interbelică   Datele recensământului din 1930 ne permit o analiză a economiei la nivel teritorial. Rezultatele recensământului au arătat că România Mare din acel an avea puțin peste 18 milioane de locuitori.

   72,3% din populația României Mari, adică peste 13 milioane de locuitori, era ocupată în agricultură (vezi tabelul din imagine). În aceast procent din populație intrau atât populația activă, cât și cea întreținută, conform datelor recensământului. România Mare era o țară în care principalul motor al economiei era agricultura

    Numărul personalului din întreprinderi rezultat în urma recensământului era de aproape 948 mii, din care 617 mii (65%) activau în întreprinderile industriale
   Întreprinderile comerciale și credit (instituțiile financiare) aveau un număr de 300 mii angajați (32% din total), iar restul de 30,6 mii (3% din total - vezi tabelul din imagine) de angajați activau în diverse întreprinderi. Cu sub un milion de angajați în întreprinderi (5,2% din populația totală), România Mare avea o economie subdezvoltată, dependentă de agricultură.

   Care erau cele mai agrare regiuni ale României Mari?

   Basarabia (82,5%), Moldova (74,2%) și Dobrogea (72,1% - vezi tabelul din imagine) erau regiunile cu cele mai mari ponderi ale populației ocupate în agricultură (activi și întreținuți), conform datelor recensământului din anul 1930. 
   Regiunile cu cele mai mici ponderi ale populației ocupate în agricultură erau Transilvania și Banatul (69,7%), Bucovina (69,6%) și Muntenia și Oltenia (69,3%). Exceptând Basarabia, ponderile populației ocupate în agricultură din celelalte regiuni sunt apropiate.

   Ponderea populației ocupate în agricultură nu are legătură cu gradul de urbanizare. Datele recensământului ne arată că gradul de urbanizare la nivel național din 1930 era de 20,2%
   Cele mai urbanizate regiuni erau Muntenia (27,4%), Bucovina (26,7%), Moldova (24,4%) și Dobrogea (24,1%). Surprinzător, Banatul (17,8%) și Transilvania (17,3%) aveau un grad de urbanizare sub media națională
   Oltenia (13,1%) și Basarabia (12,9%) erau cele mai puțin urbanizate regiuni
    Iată că o regiune cu un grad mai mare de urbanizare, precum Moldova, avea și o pondere mai mare a populației ocupate în agricultură. 

   Cele mai mari orașe ale țării erau București (631 mii locuitori), Chișinău (117 mii), Cernăuți (111 mii), Iași (103 mii), Galați (101 mii), Cluj (97 mii - pe atunci se numea doar Cluj), Timișoara (92 mii), Oradea (82 mii), Ploiești (77 mii), Arad (77 mii).

   Care erau cele mai industrializate regiuni ale României Mari?

   38% din totalul personalului angajat în întreprinderi țineau de regiunile Transilvania și Banat (362 mii din 948 mii - vezi tabelul din imagine). 
   În cazul întreprinderilor industriale, Transilvania și Banatul dețineau o pondere de 44% din totalul personalului angajat (269 mii din 617 mii). 
   În cazul întreprinderilor comerciale și de credit, cea mai mare pondere în totalul personalului angajat era deținută de Muntenia și Oltenia, aceasta fiind de 36% (108 mii din 300 mii - vezi tabelul din imagine).

   Dacă facem o analiză între Vechiul Regat (Muntenia, Oltenia, Moldova și Dobrogea) și restul provinciilor, rezultă că acesta deținea o pondere în totalul pesonalului angajat în întreprinderi de aproape 49% (461 mii din 948 mii), pondere proporțională cu ponderea deținută în populație (49%). 
   La nivel de întreprinderi industriale, Vechiul Regat deținea o pondere în totalul personalului de 45% (280 mii din 617 mii - vezi tabelul din imagine), sub ponderea deținută în populație.
   În cazul întreprinderilor de comerț și credit, ponderea în totalul personalului angajat deținută de Vechiul Regat era de 55% (165 mii din 300 mii).

    Datele județului Ilfov, județ din care făcea parte și Bucureștiul, ne arată că în 1930 avea o populație de 992 mii locuitori (5,5% din populație României), din care 631 mii țineau de capitală (3,5% din populația țării). 
   Personalul angajat în întreprinderi la nivelul acestui județ era de 140,3 mii (15% din totalul pesonalului de la nivel național). 
   Ponderea deținută de Ilfov în personalul angajat în industrie era de 84,2 mii (14% din total - vezi tabelul din imagine). 
   În întreprinderile de comerț și credit, Ilfovul deținea o pondere în totalul personalului angajat de 17% (50 de mii din 300 mii). 
    Observăm că și în interbelic ponderea capitalei în economia națională era însemnată, cu mult peste ponderea deținută în totalul populației. 

   Datele recensământului din 1930 ne arată o Românie cu o economie bazată pe agricultură (ponderea în Venitul Național era în jur 45%), cu un grad de urbanizare foarte scăzut (20,2% - unul din cele mai reduse din Europa) și cu o industrie care încă nu depășise pragul de 25% din Venitul Național. Culmile dezvoltării economice din perioada interbelică sunt o poveste de adormit copii, valoarea PIB-ului pe cap de locuitor în prețuri comparabile fiind de 15 ori mai mică decât cea din prezent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu