Social Icons

vineri, 15 martie 2024

Cum a evoluat economia pe timpul lui Ceaușescu

Cum au evoluat PIB-ul , PIB-ul pe locuitor, datoria publica, exporturile, numarul de salariați și salariul real în Epoca de Aur (1965 - 1989)
   România anului 1965, an în care Nicolae Ceaușescu a venit la putere, era mult mai puțin dezvoltată economic decât cea pe care a lăsat-o în anul 1989. Ăsta e un adevăr ce rezultă din datele statistice adunate din mai multe surse.

   De obicei, toți anti-comuniștii sunt tentați să nege toate progresele economice realizate în perioada comunistă. De partea cealaltă a baricadei, nostalgicii comunismului dau dimensiuni fabuloase economiei din Epoca de Aur. Adevărul e, ca de obicei, undeva la mijloc.

   Cum au evoluat principalii indicatori economici ai României între 1965 și 1989?

   Între 1965 și 1989, PIB-ul României s-a triplat în valori reale, iar PIB-ul pe cap de locuitor din anul revoluției era de 2,6 ori mai mare decât cel din 1965 (vezi tabelul din imagine). Asta reiese din prelucrarea datelor din lucrarea d-lui Victor Axenciuc „Produsul Intern Brut al Romaniei 1862 - 2000. Serii statistice seculare si argumente metodologice”.

   Datele INS privind salariul mediu net și inflația ne-au permis calcularea salariului real între 1965 și 1989. În perioada regimului Ceaușescu, salariul mediu net real a crescut cu 91%. Numărul mediu al salariților din economie a crescut de la 4,3 milioane în anul 1965 (vezi tabelul din imagine), la 8,3 milioane în anul 1989. 

   Avem, de asemenea, date privind evoluția datoriei publice, a căror serie începe în anul 1972. Conform Băncii Mondiale, în 1972, datoria publică externă a României era de doar 30 milioane dolari. Nouă ani mai târziu, în 1982, datoria publică externă era de 10,4 miliarde de dolari (vezi tabelul din imagine). 
   Trebuie spus că în timpul regimul comunist, datoria publică externă era aceeași ca și datoria publică totală. După revoluție, cele două tipuri de datorie au avut evoluții diferite. Tot din datele Băncii Mondiale aflăm și cât a plătit România în contul datoriei în perioada lui Ceaușescu. Între 1974 și 1989, România a plătit 23,4 miliarde de dolari în contul datoriei externe (vezi aici plățile detaliate pe ani). 

   Poate cel mai uzitat argument al nostalgicilor comuniști, atunci când vor să reliefeze performanțele economiei din acea epocă, e cel al exporturilor de bunuri

   Exporturile de bunuri ale României au crescut de la 1,1 miliarde de dolari în 1965, la 11,4 miliarde de dolari în 1980, an în care s-a atins valoarea maximă a exporturilor în perioada regimului Ceaușescu. O valoare apropiată de această cifră s-a înregistrat și în anul 1988, dar valoarea dolarului din acel an era mai mică decât cea din anul 1980. În 1989, la căderea regimului, exporturile de bunuri României au atins valoarea de 10,5 miliarde dolari, iar importurile au avut valoarea totală de 8,4 miliarde dolari (vezi tabelul din imagine).

   România avea un excedent comercial de peste 2 miliarde de dolari în ultimul an de comunism, iar acesta a fost și ultimul an în care vom înregistra excedent comercial.  Totuși, trebuie spus că, economia a înregistrat excedent comercial doar în anii `80 Între 1965 și 1980doar în doi ani (1973 și 1976) s-a înregistrat excedent comercialîn restul anilor, România a înregistrat deficit comercial.


   Trăgând linie, putem spune că economia României a avut o evoluție pozitivă în perioada lui Ceaușescu, dar această evoluție a venit cu prețul supraîndatorării.

   Creșterea economică dintre 1965 și 1989 a venit de pe urma procesului masiv de industrializare, proces susținut de împrumuturile de la FMI și Banca Mondială. Când FMI-ul a impus condiții pentru noi împrumuturi la începutul anilor `80, Ceaușescu a hotărât plata anticipată a datoriei pentru a evita condițiile impuse de FMI, cea mai importantă dintre acestea fiind demararea procesului de privatizare
   Tot excedentul comercial din anii `80 a mers către plata datoriei, iar exporturile forțate au golit magazinele. Totodată, între 1980 și 1989, au existat patru ani de scădere economică (1980, 1985, 1988 și 1989). 
   Plata datoriei publice a privat sectorul industrial de resursele necesare menținerii unui nivel acceptabil al tehnologizării. La finalul anilor `80, România era mai industrializată decât în deceniul anterior, dar nivelul tehnologiei era același.
   Anii de criză, penuria de bunuri, în special de alimente, instalate în urma forțării exporturilor pentru a putea plăti datoria au condus la instalarea unei grave crize sociale.
   În 1989 eram o țară fără datorii, deci fără acces pe piețele de finanțare, aveam o industrie cu tehnologii de nivelul anilor `70, iar populația experimentase deja mai mulți ani de înfometare pentru a se putea plăti datoria statului făcută în contul industrializării.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu