Social Icons

vineri, 15 iulie 2016

Cum a evoluat datoria publică, de la Ceaușescu la Cioloș

Evoluția datoriei publice înainte și după 1989
   Pe român, dacă îl întrebi de ce a fost bun Ceaușescu, ai șansa să primești în primele trei argumente pe cel cu achitarea datoriei. 

   Din datele de care dispunem, de la Banca Mondială, în 1972, datoria publică externă a României se ridica la suma de 30 de milioane de dolari (vezi tabelele din imagine). Suma era infimă, dacă o raportăm la venitul național din 1975 (de 11,8 miliarde de dolari). Pe vremea aceea statistica românească nu calcula venitul intern brut. În acea epocă, datoria publică externă era același lucru cu datoria totală publică. 

   Primele cotații ale leului în raport cu dolarul american s-au făcut după demararea negocierilor cu FMI și Banca Mondială (în 1973, leul a fost cotat la 20,25 lei pentru 1 USD). Până la aceste cotații, BNR-ul avea un curs fix, stabilit în mod arbitrar. 

   Datele Băncii Mondiale ne arată o evoluție a datoriei externe puțin diferită de ceea ce știm. Avem o datorie externă totală și o datorie publică externă, iar diferența între acestea e semnificativă (vezi tabelul din imagine). Putem specula că datoria externă totală includea și datoriile firmelor de comerț exterior, dar e doar o speculație. Datele de la BNR (raportul din 1998), ce încep cu anul 1985, referitoare la datoria externă sunt puțin diferite, dar sunt mai apropiate de datoria publică externă și nu de datoria externă totală (vezi datele din tabel). Oricum ar fi fost raportarea, la finalul lui 1989, România achitase 23,45 miliarde de dolari pentru cele 10,45 sau 8,07 miliarde de dolari împrumutate (vezi tabelul din imagine). 

   Cât s-a îndatorat Ceaușescu?

   Din 1972 până în 1981, datoria totală externă a României a crescut de la 30 de milioane de dolari la 10,446 miliarde de dolari (vezi datele din tabel). Datoria publică externă, conform datelor Băncii Mondiale, era în 1981 de 8,07 miliarde de dolari. România își crescuse datoria externă cu 10,417 miliarde de dolari, iar până la acel moment plătise înapoi 3,929 miliarde de dolari (vei tabelul din imagine). 

   În 1982, România trece printr-o criză de lichidități și evită în ultimul moment intrarea în incapacitate de plată. Se trece din 1982 la o rambursare a împrumuturilor accelerată, vârful fiind atins în 1988 (4,14 miliarde de dolari conform Băncii Mondiale). Între 1982 și 1989, România a rambursat 19,52 miliarde de dolari în contul datoriei externe totale (vezi tabelul din imagine).

    Îndatorarea maximă a României raportată la venitul național din 1981 a fost de 35% (în 1981, venitul național a fost de 510 miliarde de lei, echivalentul a 28 miliarde de dolari). Începând cu 1985 avem date privind PIB-ul, acesta ridicându-se la valoarea de 47,7 miliarde de dolari (817,4 miliarde de lei - cursul mediu fiind de 17,14 lei, conform datelor BNR). Datoria totală externă calculată de BNR era de 6,83 miliarde de dolari (vezi tabelul din imagine), iar gradul de îndatorare era de 14,3% din PIB.

   Toată această rambursare anticipată a împrumuturilor luate a costat economia de două ori, o dată prin ieșirile masive de resurse trimise la export pentru a crește rezervele de valută, necesare pentru plata datoriei, și a doua oară prin privarea infrastructurii industriale, construite din aceste împrumuturi, de resursele necesare tehnologizării. În 1989, conform datelor BNR, datoria externă era de 174 milioane de dolari, reprezentând în mare parte datorii comerciale. Conform datelor Băncii Mondiale, datoria externă totală era mai mare (1,09 miliarde de dolari), iar datoria publică externă era apropiată de cea raportată de BNR (199 milioane de dolari). 
   Să zicem că BNR-ul are dreptate, pentru că la momentul respectiv cunoștea mai bine situația României decât Banca Mondială, care, după ce și-a primit banii anticipat, a întrerupt relațiile cu România. Deci, România s-a trezit în 1989 fără datorii, dar cu o industrie netehnologizată de mai bine de un deceniu, din lipsă de resurse, și o populație ajunsă la capătul răbdării în ceea ce privește austeritatea. Cel mai grav era faptul că, pentru piețele financiare, eram un paria. Deceniul tranziției, în care împrumuturile de la FMI veneau greu și cu multe condiții, e o consecință a acțiunilor lui Ceaușescu în relația cu FMI-ul și Banca Mondială în anii `80.

   Cât s-a îndatorat România din 1990 încoace?

   La început de drum, în 1990, România avea o datorie publică de 220 milioane de dolari. Un deceniu mai târziu, datoria totală publică (externă și internă) ajunsese la 9,75 miliarde de dolari (vezi tabelul din imagine). Dacă pe timpul lui Ceaușescu nu exista datorie publică internă, în 2000 lucrurile se schimbaseră. 2,9 miliarde de dolari din cele 9,75 erau reprezentate de datoria internă publică, conform datelor Ministerului Finanțelor Publice.

   În 2008 se schimbă metodologia de raportare a datoriei publice. Din acest motiv, datoria publică totală înregistrează o scădere semnificativă față de anul 2007 (vezi tabelul din imagine). În 2006, datoria totală a României era mai mult decât dublă față de cea atinsă în urmă cu un sfert de secol (24,67 miliarde de dolari față de 10,44 miliarde de dolari - vezi tabelul din imagine). 
   În 2007, pentru prima dată în istorie, România atinge o datorie publică internă mai mare decât cea externă (18,4 miliarde de dolari față de 15,1 miliarde de dolari).

   Odată cu criza, datoria publică totală a crescut într-un ritm accelerat, de la 24 de miliarde de dolari în 2008 (13,2% din PIB) la 66 miliarde de dolari în 2012 (37,4% din PIB). În luna mai a anului curent, datoria publică totală a ajuns la 68,63 miliarde de dolari (277,9 miliarde de lei, respectiv 36,7% din PIB-ul estimat pentru anul acesta). Datoria internă e mai mare decât cea externă cu peste 1 miliard de dolari (vezi tabelul din imagine).

   Statele fac datorii pentru a se dezvolta. Ceaușescu a făcut datorii pentru a construi o industrie solidă, pe care a reușit s-o ruineze prin plata anticipată a datoriei. După revoluție, statul s-a împrumutat ca să supraviețuiască și nu ca să se dezvolte. Pe termen lung asta e o politică falimentară.



Un comentariu:

  1. Fiii moșului nostalgic, ascultați un pic aici: vă va trebui mult timp să aflați adevărul.... ați încurcat rău unitățile de măsură și stați rău cu aritmetica. Nu e treaba mea să vă fac să-nțelegeți unde greșiți. Eu pot să vă spun doar că v-au adus în situația să trăiți ca animalele și cu animalele în casă, fiindcă v-au promis că în cozile cîinilor vor apare și covrigii. Aveți de așteptat. Și nu vă faceți griji pentru nostalgici !.

    RăspundețiȘtergere