Ziua 3
Azi m-am întâlnit cu Biden. M-am antrenat cam două luni pentru discurs. Mori de ciudă, Traiane? Când colo, ce să vezi! Biden e un nesimțit, se uita la ceas de la prima strângere de mână. Degeaba am început eu cu istoria primilor coloniști, că la al doilea val de coloniști, un an mai târziu în istorie și un minut în discurs, m-a întrerupt și mi-a zis că cei de la Chevron i-au transmis că n-am plătit factura la „masă”. I-am răspuns c-o s-o plătesc și-am vrut să continui. Biden ieșea pe ușă, deja. Din prag mi-a zis să respect justiția și despre treaba cu vizele ... încă nu. M-am scărpinat în cap, m-am uitat la Corlățean, idiotul își repeta în gând discursul pe care n-o să-l mai rostească nicăieri, poate într-o carte viitoare, fără bibliografie. Nervos, m-am întors la hotel.
Badea chinuia de data asta bellboy-ul, hispanic, cred că era. Zâmbea la foc automat, dădea din cap, și-i zicea: „Si senor, si... no, no comprender”. Badea nu se lăsa cu una, cu două, îi dădea mai departe cu autoapărarea și șpagatul - unica direcție de urmat în viață. Pe Ursu nu l-am mai văzut de două zile, de când a zis că-i obosit. Gâdea era la machiaj de dimineață, c-aveam după amiază emisiune. Fetele nu știu pe unde sunt. Corlățean țipa isteric la secretară că nu i-a băgat destule citate din propria operă, care constă într-o carte de început urmată de cinci de autocitări din ea, și, de asta nu l-a ascultat Biden.
Badea chinuia de data asta bellboy-ul, hispanic, cred că era. Zâmbea la foc automat, dădea din cap, și-i zicea: „Si senor, si... no, no comprender”. Badea nu se lăsa cu una, cu două, îi dădea mai departe cu autoapărarea și șpagatul - unica direcție de urmat în viață. Pe Ursu nu l-am mai văzut de două zile, de când a zis că-i obosit. Gâdea era la machiaj de dimineață, c-aveam după amiază emisiune. Fetele nu știu pe unde sunt. Corlățean țipa isteric la secretară că nu i-a băgat destule citate din propria operă, care constă într-o carte de început urmată de cinci de autocitări din ea, și, de asta nu l-a ascultat Biden.


Ziua 4
Azi ne întoarcem. Scriu jurnalul pe avion, dintre sacoșele Dacianei. La aeroport ne-au zis c-am depășit greutatea de bagaje maxim admisă, chiar și cu extra-taxe. I-am zis lui Corlățean că Biden ar vrea să-i asculte discursul și că-l așteaptă în hol la hotel. N-am terminat de zis, că Autocitatul în persoană era deja în taxi. După ce am decolat, l-am sunat și i-am zis că Biden s-a răzgândit. M-a întrebat dacă e ok să mai stea două-trei zile la hotel că poate se răzgândește din nou Biden. „Rămâi cât vrei tu!” i-am răspuns.
Badea doarme și el între mănuși de box, fașe de box, saci de antrenament și o sacoșă a lui Carmen. I-am zis că sunt de astea și în țară, dar mi-a zis că astea-s semnate de Bruce Lee. I-am zis că Bruce Lee e mort de vreo treizeci de ani. Mi-a răspuns că vorbesc aiurea, că l-a văzut el aseară într-un film. Am renunțat.
Gâdea era supărat că și-a uitat oglinda roz la hotel și s-a apucat s-o vopsească pe una de culoare verde cu un ruj roz. După ce-a vopsit-o în roz a continuat să se privească-n ea până la aterizare, tot țuguindu-și buzele la fiecare 10 grade rotire, întocmai ca pe drumul spre America.
Ursu testează noua pernă de călătorie. Cred că e mulțumit de ea, că doarme.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu