Toamna deconspiraților

   Mă deconstip, scuze, deconspir! Nu mai suport! Sunt juma` locotenent-colonel, juma`ziarist și zece la sută duhovnic, că vorba americanului motivat -You must give 110%! În timpul liber, mai sunt ceva procente de limbă aspră, sau moale, după cum o cer interesele.

Ciorb-ICA definitivă

   Motto: Cazanul cu ciorbă nu e jacuzzi, la fel cum nici Antena 3 nu e televiziune de știri!
   Ieri la acest post a fost un prohod cu indignați ce își dădeau cu rândul, fără să citească din prompter, convinși de valorile trustului și de cele ale diminuării lefii, dacă Voiculescu se cazează câțiva ani la Jilava, să ne explice cum justiția lui Băsescu bagă oameni nevinovați la închisoare.

Ședința

   De pe pereți, tablourile Demiurgului îi avertizau pe cei prezenți la ședință că orice-ar face, zice sau gândi, el știe și, dacă nu, va ști altcineva ce se va vinde ieftin și, deci, tot va ști. Așa că, mai ușor cu gândurile rebele și comportamentele deviante cum ar fi acela de a omite pomenirea lui Băsescu odată la cinci minute!

Sacoșa plină: la dus - pentru Licurici, la-ntors - pentru el

Continuarea jurnalului:

   Ziua 3

   Azi m-am întâlnit cu Biden. M-am antrenat cam două luni pentru discurs. Mori de ciudă, Traiane? Când colo, ce să vezi! Biden e un nesimțit, se uita la ceas de la prima strângere de mână. Degeaba am început eu cu istoria primilor coloniști, că la al doilea val de coloniști, un an mai târziu în istorie și un minut în discurs, m-a întrerupt și mi-a zis că cei de la Chevron i-au transmis că n-am plătit factura la „masă”. I-am răspuns c-o s-o plătesc și-am vrut să continui. Biden ieșea pe ușă, deja. Din prag mi-a zis să respect justiția și despre treaba cu vizele ... încă nu. M-am scărpinat în cap, m-am uitat la Corlățean, idiotul își repeta în gând discursul pe care n-o să-l mai rostească nicăieri, poate într-o carte viitoare, fără bibliografie. Nervos, m-am întors la hotel.

Pelerinaj la Marele Licurici

   Ziua 1

      Am decolat de pe Otopeni. În urmă rămâne o țară, scuze, o marfă, căreia mă duc să-i caut cumpărător în SUA ale Americii, scuze din nou, Statele Unite la Suei, oricum, America. Îi am cu mine pe Badea, Gâdea și Ursu, care doarme. Aaa, îl mai am și pe Corlțean și pe ... oricum, niște, da, de prin guvern. Corlățean stă pe laptop să mai găsească o idee „originală” de-a sa și s-o plagieze. Am râs de el, i-am dat una-n cap cu mingea de baschet că mă enervează, dă-l dracului că nici să plagieze nu știe. Păi, cum să te-autocopiezi ?! când e așa de multe almanahe, cum ar zice un frate mason din partid de la mine.
   Badea. Badea e crăcănat pe două scaune arătându-i lui Ursu cum faci șpagatul la Business Class. Ursu doarme, Badea continuă să-i arate.
   Gâdea. Gâdea e cu o oglindă în mână, se uită în ea rotindu-și încet capul, la fiecare 10 grade țuguie buzele după ce le-a umezit în prealabil. Grețos! 
   Aterizăm. S-a trezit Ursu și dă din cap aprobator la ce i-a zis Badea. Badea e anchilozat după atâtea ore de șpagat. Corlățean e fericit c-a mai găsit o frază ce n-a copiat-o încă. Gâdea și-a spart oglinda, acum are și ochii umezi. Eu trag un pârț. Nimeni nu zice nimic. Mai trag unul. Nimic. Ce mișto e să fii șef!