La coada cazanului cu fasole din curtea generalisimului de la sector 2, se așează de 1 Decembrie patrioții spre a fi umiliți cu polonicul și disprețul lucrătorilor din primărie ce sunt obligați să fie de față. Asta înseamnă, în viziunea piticului politic, purtător de grade primite în mare parte după ce n-a mai avut vreo treabă cu oștirea română, să fii patriot.
La fereastra vecinului de la etajul trei este de aseară arborat drapelul. Mare om, mare patriot! Așa încheie el un an în care s-a înjurat cu vecinii pentru că avea sonorul dat la maxim noaptea la spelunca lui Capatos, a înjurat toți moldovenii din județele Modovei după ce s-a documentat la PRO TV la știrile orei cinci și a petiționat Guvernul, Președinția și Parlamentul, cerând insistent dreptate pentru revoluționarii din 28 Decembrie, trei zile după moartea lui Ceaușescu. Îndată îl voi vedea cu insigna tricoloră, ieșind țanțoș din bloc și luând drumul cazanului fasolei cu ciolan pregătită de polonicul cu grad de general.
La guvern, dimineață, s-a dat drumul la tricolor peste clădire. Văd că în ultimul an a devenit o modă să-ți manifești patriotismul prin mărime. Cu cât mai mare, cu-atât mai bine! Antenele au făcut un steag cât hectarele terenului șutit de Voiculescu de la Institutul de Cercetări Alimentare. Ponta și-a făcut un drapel cât să acopere „atențiile” primite pentru a asigura independența energetică a țării după liberalizarea prețurilor. Tot la fel de mare este și gândirea geopolitică abia, abia, îngrădită de zidurile Cotroceniului. După ce ani de zile rușii acuzau Bucureștiul că dorește anexarea Basarabiei, vine Gâtlejul patriot și le-o dă în nas, zicândule-o pe cea dreaptă: „Da, dorim unirea și da, aveți dreptate”. Așa mișcare geostrategică vizionară ar trebui să se predea la SNSPA-ul american, să vadă John-ii de acolo cum se dă un șut în zona sensibilă a propriului interes pentru a servi interesele altora.
În tot acest amalgam de steaguri de dimensiuni guliveriene, făcute de niște pitici morali, împletite cu interese de dezvoltare a buzunarelor proprii și cu ciolanele din fasolea pentru care se stă la rând, defilează în sunete de fanfară și tehnică militară din războiul rece, brava armie română în tandem cu două-trei plutoane de aliați ce aveau chef de vizite peste hotare moca. În fruntea acestora, după cum am văzut la repetiții, va defila țanțoș, ca vecinul de la trei, un umflat ce n-a mai făcut o flotare de pe vremea crizei rachetelor din Cuba. El reprezintă Mărășeștiul, Mărăștiul și Oituzul la un loc, că le-a mâncat pe toate la micul dejun, iar acum râgâie în pas de defilare pe Antene sau RTV-uri. La Pro nu, nu, ei sunt ocupați cu ziua lor, Lala Band, Las Ferbinți și alte lături demne de troaca lui Sârbu, chiar și după ce-a părăsit clădirea din Pache.
La 94 de ani după Unire credeam că nu se va ajunge la 100, acum cred că vom ajunge, dar nu pentru că am avea conducători destoinici, ci pentru că din urmă vine o generație fără urme de însemne ale UTC-ului, o generație ce iese în stradă când nu-i convine ceva, nu stă îndărătul perdelelor și se uită la știri de ora cinci sau la Capatos și care n-are nevoie de drapele imense pentru a fi patrioți.
Ei sunt patrioții. La mulți ani, România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu