Înainte de campania de la locale, Emil Boc lansa dezbaterea pentru construcția metroului în municipiul Cluj-Napoca. Am scris la vremea respectivă că dezbaterea era o gogoașă de campanie (vezi aici). Subiectul a murit, Boc are un nou mandat, iar dezbterea se va relua peste patru ani.
Zilele acestea, aflăm că Nicolae Robu, primarul Timișoarei, vrea un studiu de fezabilitate pentru un fel de metrou, pe care să circule atât trenuri, cât și metrouri. Traseul vizat e legătura între Gara de Nord și aeroport. Față de Boc, Robu pare mai realist, dar, ca și în cazul Clujului, costurile nu prea pot fi suportate de bugetul actual.
Robu nu prea știe ce buget are orașul pe care îl conduce. Pe la începutul anului, el credea că are un buget de 300 milioane de euro (vezi aici). Nu i-a spus nimeni că e sub 200 de milioane de euro. Anul trecut, bugetul Timișoarei a fost de aproape 187 milioane de euro (vezi datele din imagine). Anul acesta, veniturile pe primele zece luni ale anului la bugetul primăriei au fost de 213 milioane de euro, deci tot departe de cifra de trei sute de milioane de euro.
În România, kilometrul de linie metrou se construiește cu 95 milioane de euro. Suma e mult mai mare decât în Bulgaria (56 milioane euro/km) sau Finlanda (60 milioane euro/km). Asta e România: prost, încet și foarte scump.
Să zicem că bugetul Timișoarei ajunge anul acesta la 260 milioane de euro. Sumele alocate dezvoltării (investițiile) nu pot fi mai mari decât jumătate din venituri, deci, un maxim de 130 milioane euro. Linia metrou/tren pe care vrea s-o construiască Robu e de 15 kilometri. Chiar și la un preț ca în Finlanda, suma se ridică la 900 milioane de euro. Asta înseamnă că pentru șapte ani, bugetul de dezvoltare e păpat de liniile îngropate și nu mai rămân bani pentru nimic.
În cazul lui Boc, dezbaterea din primăvară făcea referiri la sume de ordinul a câteva miliarde de euro. Orice om întreg la cap, uitându-se pe bugetul primăriei Cluj-Napoca (venituri de 187 milioane euro în 2015 și de 206 milioane euro în primele zece luni ale anului), își dădea seama că Boc juca în filme SF și că nici bugetul centralizat al României nu-și putea permite extravaganța unui metrou într-un oraș de 300 de mii de locuitori (400 de mii dacă includem și studenții), ce ar fi costat miliarde de euro.
La Timișoara proiectul e mai realist, dar primăria nu și-l poate permite, iar bugetul central, dacă ar aloca resurse, ar râmăne cu buzunarele goale pentru construcția de autostrăzi. Dacă situația actuală ne arată că nu se poate întreprinde o astfel de investiție, atunci de ce Nicolae Robu insistă cu un studiu de fezabilitate? Oare, pentru că suntem din nou în campanie?
Insistă pentru că are suportul populației. În Timișoara trei mari probleme de infrastructură nu sunt rezolvate de zeci de ani: (1) mai multe poduri peste Bega (care taie orașul în două); (2) centura de ocolire (toate tirurile care merg spre serbia trec prin oraș); (3) linia de tren care taie orașul în două și nu are suficiente pasaje (cfr-ul nu vrea să investească și nici să lase extinderea pasajelor). După cum am spus sunt probleme reale. Acum, până la metro e cale lingă și se lucrează acum la extinderea a două pasaje (plus unul anul viitor), se va începe lucrul la două (sau trei) poduri... iar despre centură încă nu se știe. În fine, Timișoara e oraș de câmpie, întins și vechi, construit concentric în jurul unei cetăți. Asta o face foarte greu de traversat. Un metrou ar fi bine venit. Și PS: în București bugetul local suportă metroul? întreb și eu. Super analize. Mulțumesc, Ține-o tot așa!
RăspundețiȘtergere