Partea nasoală, atunci când ești o pușculiță a serviciilor, e că la un moment dat vei fi spartă.
În România post-decembristă, serviciile, fiecare dintre ele, și-au făcut pușculițe. Ce, credeați că băieții cu ochi albaștri trăieisc din ceea ce le dă bugetul?
Dacă ar trăi din ce li se dă, ar fi muritori de foame. Cel interceptat ar păți precum pacienții ce sunt trimiși să-și cumpere bandaje și medicamente de la farmacia privată din curtea spitalului. Vrei să fii interceptat? Dacă da, atunci dă o fugă la magazinul din colț și cumpără aparatura de înregistrare.
Nu v-ați întrebat niciodată de ce Zoltan Teszari, patronul RCS&RDS, e un adolescent perpetuu? Cei ce-i dau fotografia din liceu a lui Zoltan nu sunt penibili, dar nu au alta. Puiu Popoviciu era tot un fel de Zoltan, până să-l poarte sistemul în cătușe. Aceste două cazuri sunt exemplul de pușculițe discrete. Există și pușculițe stridente. Tender, Truică, Patriciu, Culiță Tărâță, Sebastian Ghiță sunt exemple de băieți ce nu pot sta în rândul din spate. Unele pușculițe, atunci când sunt sparte, sfârșesc rău sau chiar sfârșesc de tot. Alte pușculițe scapă mai ușor pentru că reacționează la primul semnal. Important e că, la decont, pușculițele stridente sau discrete sunt sparte.
Și mai nasol e că, fără să-și dea seama, unii dintre cei ce acceptă să fie pușculiță sunt folosiți și pe post de paratrăsnet. Asta înseamnă că pe parcursul existenței sale pe post de pușculiță, treabă ce presupune și intrarea în multe afaceri dubioase cu statul, ici-colo prin presă apar frânturi de informații despre ei. După câțiva ani, lumea are deja formată o părere despre pușculiță și nu e niciodată una bună. Așa capătă pușculița o nouă valență, aceea de colector de indignare a opiniei publice față de înbogățiții peste noapte. E mult mai ușor să scapi de cineva ce-i urât de populație.
Oricât de mult s-ar chinui o pușculiță să fie pe plac stăpânului, în momentul în care s-a umplut de monede, trebuie spartă. Nu-i nimic peronal, e doar o afacere. Câteodată, când serviciile se bat între ele, în luptă se sparg pușculițele, deși încă nu le venise vremea să fie sparte. Tender e o pușculiță ce-a fost spartă cu 12 ani de închisoare în războiul dintre servicii.
Dacă tragi o linie sub cei din topurile îmbogățiților și începi să treci sub linie pușculițele serviciilor, vei avea surpriza ca deasupra liniei să nu rămână mare lucru. Nu știm dacă pentru a te îmbogăți trebuie să bați palma cu serviciile, sau serviciile i-au făcut pe hârtie bogați pe unii, sau și una și alta, dar în România ultimilor ani, topurile cu bogații din închisoare sau cavouri le bat de la distanță pe cele cu cei rămași încă pe-afară.
S-a ajuns în situația în care execuțiile publice ale pușculițelor sunt primite de populație cu ovații. Nimeni nu-și pune întrebări despre parcursul până la execuție a acestor pușculițe. Cine i-a ajutat în contractele cu statul? Cine i-a protejat de anchete penale? Întrebările nu se pun și pentru că unele pușculițe cu televiziuni delectează audiența cu spectacolul execuției și mai puțin cu proptelele avute de pușculiță până la momentul execuției. La final, după ce pușculița e spartă, banii se mută într-o altă pușculiță. Peste câțiva ani și spargerea acestei pușculițe va fi aplaudată. Aproape să-ți fie milă de soarta pușculițelor? Nu e cazul, dacă nu sfârșesc după gratii sau în lumea cealaltă, în lumea asta o vor duce mult mai bine decât majoritatea muritorilor de rând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu