Motto: „Dacă Europa nu vrea să integreze Turcia, atunci Turcia integrează Europa”.
C-o fi, c-o păți, stai într-un picior, stai într-o mână, fii democrat, nu acum, la anu` și la mulți ani - cam așa suna dialogul dintre UE și Turcia până mai ieri.
De la pornirea noului exod spre UE și după ce Frau Merkel a fost trimisă la colț de mai toți politicienii din propriul partid, Turcia devine un partener de discuție pe bani. Orice întrevedere între Europa și Înalta Poartă costă. La finalul întrevederii, aflăm că UE mai aruncă niște miliarde, dar Sultanul nu se obligă la nimic.
Erdogan a devenit un fel de Vanghelie al Balcanilor și Asiei Mici, ce ține câte un discurs agramat la final de întâlnire cu liderii europeni, pe miliarde de euro. E doar discurs, pentru că nu se angajează la nimic. Din punctul acesta de vedere, Hillary Clinton e o fomistă, stipendiile pentru discursurile ținute în favoarea Wall Street-ului sunt mărunțișuri față de peșcheșurile lui Erdogan. Tariful Sultanului e un cuvânt = vreo juma` de miliard de euro. Cred că de asta Draghi a anunțat că va tipări euro până se termină cerneala, BCE-ul nu mai face față vocabularului lui Erdogan, ce vrea să se extindă dincolo de bariera de o sută de cuvinte, precum copacul din Scrisoarea III. Pa, buget UE, dacă mai au loc vreo trei întruniri cu Poarta, la același tarif ca și până acum.
Săptămâna asta am aflat că madam Erdogan, o tanti îmbrobodită și la propriu și la figurat, elogiază vremurile haremurilor. Sclavele haremului erau educate, bine îmbrăcate, și, ceea ce-i mai important, bine hrănite. Ultima parte, cea cu bine hrănite, e cam tot la ce poți spera dacă ai neșansa să te naști femeie în regimul „democrat” a Sultanului actual. Cu asemenea vederi „liberale”, public exprimate, de către Prima Doamnă a Turciei, până când nu devine a doua, a treia, sau a o sută și ceva Doamnă, de vreme ce regretă atât de mult haremurile, deci, cu asemenea liberalisme, Turcia vrea să se integreze în UE.
Din vară, aproape optzeci de milioane de liberali, ce stigau pe stadioane, în timpul momentului de reculegere după atentatele de la Paris, „Allahu Akbar!”, vor veni să ne predea o lecție de democrație anatoliană. Europă, pregătește-te de o infuzie de multiculturalism ce-ți pune jumătate de cetățeni, partea feminină, în situația de a alege între a fi asemenea sclavelor dintr-un harem, sau rătăcite undeva între statutul de capre și cămile, după cum am aflat zilele trecute de la „savanții saudiți”!
Toate negocierile dintre UE și Turcia, în care UE e îngenunchiată de un semi-analfabet cu aere de Suleyman, ar trebui să înceteze. UE n-a obținut în urma acestor negocieri nimic, decât „onoarea” de a plăti peșcheș. Nu există un angajament clar al Turciei că va stopa valul de emigranți, iar șantajul cu deschiderea porților valului de emigranți e deja fumat. Vedem că și acum porțile sunt deschise, iar închiderea granițelor din Balcani e o soluție mai bună și cu rezultate mai palpabile de stopare și încetinire a valului de emigranți, decât jocul dual al Turciei. Dacă Turcia continuă șantajul, se poate discuta și economic cu ea. Cred că o politică de restricții, ca să nu le zicem sancțiuni, impusă de UE, ar avea rezultate mai bune decât plata unor sume considerabile pentru un discurs de trei fraze, la final de întrunire UE - Turcia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu