Social Icons

vineri, 12 februarie 2016

Boc vs. Ponta

Cum arată realizările economice ale mandatului lui Emil Boc față de cele din timpul lui Victor Ponta
    Mamă, cum sună asta! Parcă ar fi Alien vs. Predator. Cei doi mult prea mult vremelnici premieri au mai multe în comun decât cred chiar ei c-ar avea.
   În primul rând, amândoi poartă ochelari.
   În al doilea rând, amândoi încearcă să practice un sport, Ponta încercând să joace baschet, iar Boc încercând să cosească cu orice ocazie.

   În al treilea rând, ambii au studii în drept. Boc, doctor în drept constituțional, e premierul cu cele mai multe ordonanțe declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională din istoria României. Ponta e și el „dottore” cu o lucrare plagiată într-o mare măsură. Putem spune că amândoi nu prea știu meserie.
   În al patrulea rând, amândoi habar n-au despre economie. Ponta a declarat prin 2014, deci la doi ani de la accederea pe funcția de premier, că a înțeles și el, în sfârșit, cum stă treaba cu PIB-ul, ce e și cu ce se mănâncă. Despre Boc, e de ajuns să vezi „rezultatele economice” între 2009 și 2012 (vezi graficul din imagine) și-ți dai seama cam câtă economie știe.

   Care sunt realizările economice din timpul lui Emil Boc?

   Urcat în funcția de premier după alegerile parlamentare din 2008, Emil Boc a reușit într-un timp record să ne arate că, mai rău decât un premier ce nu pricepe economie, e un premier ce nu pricepe economie și execută ordinele primite de la un președinte care habar n-are economie. Economia României din timpul lui Emil Boc a pătimit mult (vezi aici) din cauza incompetenței premierului.
   Până în 2008, motorul principal de creștere al economiei l-a constituit consumul. Odată cu venirea crizei mondiale, Boc și Băsescu au hotărât să facă pe dracu` în patru și să amâne criza până după alegerile din 2009. România era țara care nu recunoștea c-ar fi în criză, iar Boc și Băsescu nu erau singurii care nu vedeau elefantul din cameră. Nu, alături de ei a fost dl Isărescu, care preconiza în martie 2009 că economia va crește în acel an. Asemnenea patriarhului Iosif din Biblie (cel ce interpreta visele faraonului), Mugurel al nostru vedea, prin 2008, încă șapte ani de creștere economică (vezi aici). Și-n 2009, și-n 2010, economia României a fost în recesiune (scăderi ale a PIB-ului de 7,1% în 2009 și de 0,8% în 2010 - vezi aici). Situația pe trimestre a evoluției PIB-ului o puteți vedea în imagine. Scăderea consumului din 2009, ce a dus la scăderea economiei per ansamblu, nu s-a remediat în 2010, când consumul a mai primit o lovitură prin creșterea TVA-ului și tăierea salariilor. Boc a amânat cu un an recunoașterea că suntem în criză, și, tot cu un an, a amânat ieșirea din criză prin omorârea consumului. Așa am pierdut doi ani.
   Boc s-a plâns tot timpul că guvernul Tăriceanu i-a lăsat deficite imense și el a trebuit să se împrumute de la FMI ca să poată susține același ritm al cheltuielilor. Adevăr și minciună. E adevărat că Tăriceanu a făcut deficite mari (de 2,9% din PIB în 2007 și 5,7% din PIB în 2008 - vezi aici și aici), dar Boc a făcut deficite și mai mari pentru a amâna recunonașterea crizei până după alegerile din 2009 (în 2009, deficitul a fost de 9% din PIB). Dacă în 2009, veniturile la buget au fost mai mici decât în 2008, în 2010, ele au fost mai mari decât în 2008, dar și cheltuielile și, implicit, deficitul au fost mai mari ca-n 2008, deși s-au tăiat salariile (vezi aici și aici). Cheltuielile s-au menținut la un nivel ridicat, chiar dacă s-au tăiat salariile bugetarilor, pentru ca, după cum vedem acum în dosarele DNA, să aibă băieții deștepți de unde lua despăgubiri de la ANRP și contracte umflate.
   Un alt minus al guvernării Boc e creșterea accelerată a datoriei publice. Între sfârșitul lui 2008 și sfârșitul lui 2011, datoria publică a crescut de la 100 mld. lei la 210 mld. lei (vezi datele aici).
   Singurele plusuri pe care le-am găsit în mandatul lui Boc e că s-au construit și s-au demarat lucrări la mai multe sectoare de autostrăzi (vezi aici) și s-a mai echilibrat balanța comercială (vezi aici).

   Care sunt realizările economice din timpul lui Victor Ponta?

   Venirea la putere la jumătatea anului 2012, după căderea guvernului Ungureanu, a lui Victor Ponta s-a suprapus pe al doilea an de creștere economică, modestă (+0,6%), dar totuși creștere. Anul începuse bine, cu o creștere semnificativa a PIB-ului de la un trimestru la altul (vezi datele din imagine). Referendumul din 2012, deși legitim, a cauzat ceva panică în economie, iar creșterea economică de la an la an a avut de suferit (în 2011, creșterea economică a fost de 1,1%, față de doar 0,6% în 2012 - vezi aici).
   După câștigarea alegerilor parlamentare de la finalul lui 2012, economia a început să-și revină. O importantă parte din creșterea economică din 2013 a survenit de pe urma avansului exporturilor (vezi aici). Economia creștea (vezi graficul din imagine), dar autostrăzile nu. Cea mai mare problemă a României lui Victor Ponta a fost incapacitatea acestuia de a se îngriji de viitor. Investițiile în toți anii mandatului lui Ponta au scăzut de la un an la altul (vezi aici). Am ajuns în situația să demolăm autostrăzile inaugurate. CNADNR-ul din timpul lui Ponta a dus la un nivel de neatins culmea incompetenței (vezi aici).
   Deși pe parcursul mandatului lui Ponta economia a crescut, și la fel și veniturile la buget, asta nu l-a oprit să nu crească datoria publică de la 226 miliarde de lei, la sfârșitul lui 2012, la 272 miliarde de lei, în luna septembrie anului trecut (vezi aici). Ponta s-a lăudat că a achitat împrumutul de la FMI. Din 2012 încoace, guvernul a plătit către FMI sume ce au totalizat 2,5 miliarde de euro, dar datoria ne-a crescut cu peste 45 miliarde de lei, adică peste 10 miliarde de euro.

   Economia lăsată în urmă de Ponta a fost mai solidă decât cea lăsată de Boc, dar creșterea economică din ultimii doi ani a avut ca principal motor consumul (vezi aici). Suntem iarăși în situația din anii 2007 și 2008, și tot ca-n 2008, suntem în pragul unei viitoare crize mondiale. N-am investit nimic, și nici anul acesta nu pare a fi diferit de ceilalți anteriori, de vreme ce avem din nou alegeri. Nimic nu se schimbă, totul se repetă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu