De profesie - etern guvernator, de vocație - etern

   Au tecut mai bine de șapte ani de când dl Isărescu ne prezicea, asemeni lui Iosif din Biblie când îi prezicea faraonului, șapte ani de creștere economică. „Eu văd toate ingredientele pentru încă șapte ani de creștere economică.” (4 ianuarie 2008 - România Liberă). Anul următor, în 4 martie 2009, dl Isărescu ne prorocea „Îmi exprim un optimism prudent, ponderat, dar optimism că vom avea o creștere economică anul acesta.”

Optimismul de la BNR și-a furat-o grav la sfârșitul anului, când creșterea economică ce trebuia să se întindă pe șapte ani, inclusiv pe parcursul lui 2009, a fost de fapt o scădere economică de 7,1%. La data previziunii din 2009, la începutul lui martie, primele date din economie erau deja disponibile. Dl Isărescu era un fel de CIA de la începutul anului 1989, care preconiza o accentuare a războiului rece în următorii cinci ani. Când au început să le cadă în cap cărămizile din zidul Berlinului, s-au prins și cei de la CIA cum stă treaba de fapt.

   Credeți că după așa previziuni ratate, dl Isărescu s-a potolit? Nu, nicidecum, în august 2009, dl Isărescu insista să ne facă părtași la viziunile sale. Ne spunea că România e pe creștere econonmică, dar nenorociții ăia de la statistică nu au scos încă datele. Ne ruga să-l credem pe cuvânt că vom avea creștere economică, iar datele ce vor veni din urmă îi vor confirma previziunea. Anul 2009 s-a încheiat cu o scădere economică de 7,1%, așa cum am mai spus, iar anul 2010 s-a încheiat și el cu o scădere economică, mai mică ce-i drept, de 0,8%. Deci, în loc de șapte ani de bunăstare, am avut unul pe plus, în 2008, și doi pe minus, 2009 și 2010. Unul pe față, doi pe dos, în loc de șapte pe față. Te-ai gândi că dl Isărescu s-a apucat de croșetat, așa cum îi stă bine unei pensionare, dar nu, el insistă să ne pună în temă cu ce nasoale ni se vor întâmpla. Ba mai mult, cu un trecut de vizionar atât de validat de îndeplinirea prognozelor, vrea să devină un fel de șef peste guvern, deși pe el nu l-a ales nimeni să ne conducă, decât Emil Constantinescu în 1999.

   Comitetul Național pentru Supraveghere Macroprudențială e un fel de NSA al sistemului financiar, dar și al celui fiscal, iar în vârful său, ghici cine stă? Viitorii miniștri de finanțe vor merge la Înalta Poartă Fiscală ca să fie unși de Isărescu. El își va da acordul pe politicile fiscale, deși el nu are treabă cu aceste politici, el va dirija economia fără ca nimeni să i-o fi cerut. Așa e el un om mare, ce dă mai mult decât primește. Cu fișa postului auto-îmbogățită, dl Isărescu devine de facto purtătorul de lesă al viitoarelor guverne. Ne vom trezi cu previziuni pesimiste chiar atunci când nu e cazul, pentru că odată ce te-ai fript cu șapte ani de creștere economică, cu creșterea optimist-moderată din 2009 și 2010, vei sufla în neștire în orice semnal pozitiv, așteptând să se întâmple ceva nasol. Acel ceva nasol se întâmplă atunci când unii bărbați intră în criza vârstei a treia, ce se manifestă prin nevoia de a acumula tot mai multă putere, în ciuda diminuării accelerate a capacității de a înțelege ceea ce vrei să conduci. Nu înțelegi ce conduci, dar vrei neapărat să conduci - sunt manifestările unei maladii cronice la vârsta a treia ce i-a atins și pe Ceaușescu și pe Iliescu și pe mai toți moșuleții ce se simt adolescenți când li se injectează serul puterii.