Social Icons

duminică, 27 ianuarie 2019

Trump, sau de ce sunt periculoși politicienii care nu pricep deloc macroeconomie

De ce războiul comercial pornit de Trump va afecta în primul rând economia americană
   Anul 2018 va rămâne în istoria economică  a lumii drept anul în care Trump s-a luat la trântă cu deficitul comercial și s-a ales doar cu vânătăi. 

   Personajul e incapabil să înțeleagă faptul că America înregistrează un deficit comercial mare pentru că nevoia de consum a americanului de rând trebuie să se alimenteze de undeva, dacă producția internă n-o poate susține. Trebuie precizat faptul că America înregistrează deficit comercial pe partea de bunuri (807,5 mld. $), pe partea de servicii fiind pe plus (255,2 mld. $ - vezi aici principalele deficite ale economiei americane), pentru că restul lumii cumpără serviciile de software sau cele bancare sau alte servicii oferite de economia americană.

   Dacă, prin absurd, America ar exporta bunuri cât importă, iar balanța comerțului cu bunuri ar fi pe zero, asta însemnând că deficitul de 807,5 miliarde de dolari ar dispărea, economia americană ar trebui peste noapte să suplimenteze acest deficit. 
   Oricât de performantă ar fi această economie, și e, deficitul comercial pe partea de bunuri înseamnă 4% din PIB-ul pe anul trecut (807,5 din 19.754 mld. $), iar acest procent corespunde unei creșteri de producție de 10% sau mai mult decât atât, ceea ce e greu de suplinit în câțiva ani, pentru că nu ai forță de muncă sau progresul tehnologic nu-ți permite. Dacă nu poți suplini producția, atunci vei înregistra o scădere a consumului, care în cazul Americii înseamnă 82,5% din PIB (vezi aici cât de mult se bazează marile economii pe consum, investiții și exporturi), iar scăderea consumului va înseamna și o scădere economică, pentru că e greu de crezut că investițiile, care reprezintă sub 20% din PIB (vezi aici), pot suplini scăderea consumului. 

   Trump e sub asaltul media din prima zi de președinție. Deep State-ul american, adică un fel de Stat Paralel al lui Dragnea, e incapabil să înțeleagă de ce a pierdut Hillary Clinton. Poate pentru că Trump i-a spus americanului de rând că îi aduce înapoi joburile trimise în China sau Mexic și plătite cu un dolar sau mai puțin pe oră. Știu, sună penibil, dar americanul de rând a crezut că în economia de azi mai poți turna în forjă oțel cu 100% costuri mai mari decât chinezul și, după ce General Motors cumpără oțelul forjat în America, poate ieși pe piața mondială cu mașini la prețuri precum cele făcute cu oțel chinezesc. Raționamentul e valabil pentru articolele sportive făcute de Nike în afara Americii și pentru tot restul de componente făcute de companiile americane în afara moșiei lui Trump.

   Hillary a venit cu genul de fumuri progresiste eșapate de Obama, ea, sincer crezând că America înseamnă cele două țărmuri ale oceanelor Pacific și Atlantic, iar țaranii din centru sunt o cantitate neglijabilă. Țărănoiul american și-a luat țara înapoi și acum vrea ca Trump să presteze ceea ce-a promis. Destul cu politicile socialiste (Doamne ferește, apără și păzește de comunism!), destul cu semănarea democrației în Orientul Mijlociu (la drept vorbind, Primăvara Arabă, opera gândirii geopolitice a lui Obama, a fost o idioțenie cu spume), destul cu economia globalizată, America vrea să-și croșeteze nădragii acasă, chiar dacă asta înseamnă costuri mai mari. Ce, Armani nu face chiloți la prețuri de te ia durerea de cap? De ce să nu facă și John s.r.l. din America chiloți la prețuri de Armani?

   De aproape doi ani de când a devenit clar că Trump va fi următorul președinte, CNN-ul e incapabil să înțeleagă de ce. Asistăm la o discreditare nemaiîntâlnită a meseriei de jurnalist, principiile fiind înlocuite de militantism, iar modelul a fost îmbrățișat și de presa din alte țări, inclusiv cea de la noi. 
   Lumea o regretă pe Hillary pentru că nu e acolo să continue „marile realizări ale lui Obama”, adică: destabilizarea Orientului Mijlociu prin alimentarea revoltelor populare împotriva dictaturilor și înlocuirea acestora cu regimuri dubioase de genul Statul Islamic, pomparea de bani în sistemul financiar american ca în anul 2009, bani care au crescut considerabil datoria publică și care nici până acum n-au fost recuperați, cedarea de teren în fața lui Putin, fapt ce a permis revenirea Rusiei în prim-planul geopoliticii mondiale (pe timpul lui Bush,  când America umbla prin lume cu o măciucă mare, Rusia era ceva mai potolită), politicile pro-imigrație economică care au creat în societatea americană sentimentul de străin în propria țară. Toate aceste „realizări” ale regimului Obama au condus la alegerea lui Trump și nu ajutorul pe Facebook dat de Rusia sau de Zâna Măseluță. 

   Trump e idiotul care crede că economia unei țări e la fel ca cea a a unei companii. Diferența între macroeconomie și microeconomie e de la cer la pământ. Poți fi un bun antreprenor sau manager al unei companii, dar să fii un idiot cu acte în regulă în materie  de macroeconomie, ceea ce Trump e. Spre deosebire de o companie, unde deciziile se impun de la vârf către bază, într-un sistem macro, decizia de la vârf poate influența sistemul per ansamblu, dar și reciproca e valabilă, în plus, canalele de transmitere și impunere a unor decizii sunt mult mai ineficiente în cazul unei economii naționale decât în cazul unei companii. Dacă populația decide că lucrurile merg spre rău și-și restrânge consumul, atunci e foarte probabil să intri în recesiune, indiferent dacă tu, din vârful piramidei, le spui oamenilor să consume. Nesiguranța zilei de mâine e cel mai mare dușman al unei economii bazate pe consum. 

   Toată creșterea economică a Americii din ultimul an nu are de-a face cu politicile „geniale” ale lui Trump, ci cu contextul internațional. Lumea e pe un val de creștere, iar America nu face excepție. Efectele războiului comercial pornit de Trump se vor vedea la anul, când, pentru câteva zeci de mii de joburi create în siderurgie sau alte sectoare unde America era necompetitivă,  costurile pentru companiile ce folosesc materii prime din aceste sectoare, și unde America e competitivă, vor crește. 
   Unde dai și unde crapă -  asta ce cea mai bună rezumare a politicii lui Trump.


2 comentarii:

  1. Jos palaria...asta inseamna sa spui lucrurilor pe nume.

    RăspundețiȘtergere
  2. TRUMP TOCMai a refacut NAFTA IN FAVOAREa AMERICII SI E PE CALE SA CONVINGA CHINA DE UN NOU ACORD COMERCIAL MAI FAVORABIL. UITI CA TRUMP A PROMIS DEREGULARIZAE FAPT CE VA SCADEA COSTUL FORTEI DE MUNCA. A REDUS ImpoZITELE DE ASEMENEA. SUA VA IESI MAI BINE DECAT CREZI DIN ASTA. DAR O. ASTEAPTA MARI PERICOLE LA ORIZONT. DATORIA DE 21 TRILIOANE DE DOLARI VA EXPLODA IN MOMENTUL CAND BARILUL DE PETROL NU VA MAI INSEMNA RESURSA CARE ESTE ASTAZI ADICA ERA MASINILOR ELECTRICE. ODATA CE LUMEA NU VA MAI AVEA NEVOIE DE DOLARII SUA VA EXPLODA.

    RăspundețiȘtergere