Social Icons

joi, 3 ianuarie 2019

De ce atât de târziu am scăpat de „genialul” finanțist Ionuț Mișa?

Oricine ar urma la conducerea ANAF-ului nu va putea face mare lucru în următorii doi ani
   De mai bine de un an de zile am tot scris despre Ionuț Mișa. Personajul și-a dovedit de ceva timp incapacitatea de a administra decent atât ANAF-ul, cât și direcțiile din această instituție pe unde s-a perindat în ultimul deceniu.

   În sfârșit, PSD-ul s-a prins că Mișa ori are o agendă proprie în materie de colectare de taxe, ori chiar nu știe cum să colecteze macăr la nivelul predecesorilor săi. De ce atât de târziu? Pentru că PSD. Deciziile în acest partid nu s-au luat niciodată pe bază de logică, ci pe bază de tras la gioale. Tabăra care l-a susținut pe Mișa la butoanele Fiscului și-a încasat-o azi. Mâine, probabil, cum ne-am obișnuit de aproape trei decenii, înlocuitorul lui Mișa și-o va încasa de la cei ce-și ling rănile astăzi. 
   Da, Fiscul din România, una din cele mai neperformante instituții de acest tip din UE, e de la revoluție încoace câmpul tactic al serviciilor și găștilor de partid. Principalul rezultat al acestui război de aproape trei decenii e faptul că, la un PIB de 100 de euro, la buget se adună sub 30 de euro, media în statele UE fiind de aproape 45 de euro. Vă dați seama ce ar însemna pentru bugetul României un plus de 50% față de veniturile anuale realizate, pentru că atât ar crește veniturile dacă ANAF-ul nostru s-ar situa la nivelul mediei UE de colectare raportat la PIB? Vise. Un alt rezultat e faptul că, dacă intri în domenii în care firmele cu epoleți și cele cu carnet de partid își fac veacul, ai mari șanse să sfârșești prost. Băieții cu ochi albaștri sau cu carnet nu se omoară după concurență.

   ANAF-ul nostru, instituție împănată cu sinecuriști, securiști și habarniști, are și la momentul actual 200 de baze de date, adică nu prea știe stânga ce face dreapta. Din peste 24 de mii de angajați, 97% se ocupă de colectarea de la nivel de teritoriu și doar sub 3% se ocupă de marile companii. Asta înseamnă că peste 23 de mii de angajați aleargă după plevușcă și vreo 600 se ocupă de rechini. Rechinii, adică marile companii, asigură între 65% și 75% din veniturile fiscului în țările dezvoltate, la noi, aceștia asigură doar între 40% și 45%. Să ne mirăm de ce nu sunt bani la buget?
   Deși un raport al experților FMI din 2016 îl făcea praf pe Mișa, șef pe atunci la Mari Contribuabili, explicând de ce această direcție din ANAF nu poate colecta mai mult în condițiile unui management deficitar (accesează aici raportul), un an mai târziu, îl găsim pe Mișa în fruntea Ministerului de Finanțe, iar mai apoi în fruntea ANAF. Ce-l recomanda oare pe Mișa să fie avansat? Sigur nu rezultatele.

   Am scăpat deocamdată de unul dintre cei mai slabi șefi ai ANAF-ului din ultimul deceniu, atât de slab, încât personaje mediocre precum Gheorghe Ialomițeanu și Gelu Diaconu par genii ale finanțelor în comparație cu Mișa. Ce urmează? Urmează un nou șef, căruia, bineînțeles, îi va lua ceva timp să se obișnuiască cu balaurul cu 200 de baze de date. Din start putem spune că, în următorul semestru, mare lucru nu se va schimba la ANAF în materie de colectare. De la jumătatea anului încolo mai vedem, dar, cum se aproprie alegerile prezidențiale, e aproape sigur că vom asista la dedicații fără număr cu impact asupra bugetului, iar noului șef al ANAF îi va fi foarte greu să întrețină această orgie. Iar la anul, avem noi alegeri și, binențeles, noi orgii bugetare. Deci sunt slabe șanse să se schimbe ceva radical în funcționarea ANAF-ului, după ce s-a frecat menta în doi ani fără alegeri.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu