Social Icons

luni, 29 ianuarie 2018

Cum a evoluat forța de muncă la nivel de județe de la aderarea la UE încoace

Topul județelor după scăderea resurselor de muncă
   Între 2007 și 2016, resursele de muncă din România s-au diminuat cu peste 1,2 milioane de persoane (de la 13,8 mil. la 12,6 mil. persoane). La nivel de populație ocupată, scăderea din aceeași perioadă e ceva mai mică, de 408 mii de persoane

   Totuși, efectivul de salariați din anul 2016 e mai mare decât cel din anul aderării la spațiul comunitar, cu peste 60 de mii (5,22 mil. față de 5,16 mil.  - vezi tabelul din imaginea 1). 
   Așadar, în perioada 2007 - 2016, România a înregistrat o scădere semnificativă a resurselor de muncă, apropiată de scăderea populației rezidente din aceeași perioadă (1,2 milioane față de 1,37 mil. persoane), o scădere de aproape 5% a populației ocupate și o creștere minoră, de 1% a efectivului de salariați din economie. Asta înseamnă că rata ocupării resurselor de muncă a crescut de la 63% în anul 2007, la 66% în 2016, și tot o creștere s-a înregistrat și în privința ponderii efectivului de salariați în populația ocupată (de la 59% la 63% - vezi tabelul din imaginea 2).

   În ce județe s-au înregistrat cele mai mari scăderi ale forței de muncă între 2007 și 2016?

   Dacă la nivel național, resursele de muncă au scăzut în perioada  analizată cu aproape 9%, la nivel de județe, situația diferă de la caz la caz. Doar cinci județe au reușit să-și crească resursele de muncă între 2007 și 2016. Ilfovul e județul cu cea mai mare creștere a resurselor de muncă (120 mii de persoane), urmat de județele Timiș (30 mii), Cluj (12 mii), Bihor (5 miiși Giurgiu (4 mii - vezi tabelul din imaginea 1).
   La polul opus, cu cele mai mai scăderi ale resurselor de muncă, sunt județele Bacău (- 97 mii persoane), Neamț (- 90 mii), capitala (- 81 mii), Galați (- 79 mii) și Prahova (- 64 mii). În cazul capitalei  e clar că resursele de muncă au migrat către Ilfov, dar cea mai îngrijorătoare e situația în zona Moldovei, unde migrația a fost către alte state din UE.

   Doar în capitală și în alte șase județe s-a înregistrat o creștere a populației ocupate între 2007 și 2016. Cele mai importante creșteri s-au înregistrat în București (112 mii persoane), Ilfov (36 mii), Cluj (23 mii), Brașov (16 mii) și Sibiu (11 mii - vezi tabelul din imaginea 1).
   În Teleorman, Bacău, Hunedoara, Galați și Dolj s-au înregistrat cele mai mari scăderi ale populației ocupate în perioada analizată.

   Evoluția efectivului de salariați de la nivel de județe în perioada analizată ne arată o situație puțin mai bună. În capitală și în alte 13 județe au înregistrat creșteri ale efectivelor de salariați de la aderarea la UE încoace
   Capitala (78 mii salariați) și județele Ilfov (41 mii), Cluj (33 mii), Timiș (27 mii) și Brașov (15 mii) s-au înregistrat cele mai mari creșteri ale efectivelor de salariați
   Scăderi semnificative ale efectivelor de salariați între 2007 și 2016 s-au înregistrat în județele Prahova, Constanța, Galați, Bacău și Hunedoara (vezi tabelul din imaginea 1).



Cum a evoluat forța de muncă la nivel de județe de la aderare la UE încoace      Care sunt județele unde se întrevede o lipsă a forței de muncă în următorii ani?

   La nivel național, rata de ocupare a resurselor de muncă era de 66% în 2016, cu 3 puncte procentuale peste cea din 2007. Capitala și alte 11 județe aveau o rată de ocupare mai mare decât media națională din anul 2016.

   Pe primul loc în ceea ce privește rata de ocupare a resurselor de muncă se afla Bucureștiul (96%), urmat de județele Arad (78%), Alba (77%), Cluj (75%) și Sibiu (74% - vezi tabelul din imaginea 2). 
   În aceste județe, antreprenorii care vor să-și deschidă o afacere trebuie să țină cont de faptul că resursele de muncă sunt limitate. 

   În coada topului ratei ocupării resurselor de muncă sunt județele Bacău (53%), Iași (53%), Galați (53%), Călărași (48%) și Giurgiu (45%). 
   Poate Călărași și Giurgiu nu reprezintă o mare atracție pentru investitori în privința diversității resurselor de muncă, dar în cazul județelor Iași, Galați și Bacău, situația e alta. Cele trei județe au și municipii reședință de dimensiuni mai mari și dispun de o resursă de muncă mai diversificată și, totuși, investitorii nu se orientează către ele, luând în brațe scuza lipsei de autostrăzi, deși drumurile naționale din aceste județe sunt destul de decente.  
   Localizarea capacităților de producție în județele cu o rată a ocupării ridicată, pentru ca mai apoi investitorii să se plângă de lipsa forței de muncă din aceste județe, ne arată că nu există o strategie clară a investitorilor de implantare a investițiilor la nivel de teritoriu. E ceva de genul „If you build it, they will come”.

   Rata ocupării din 2016 ne arată că eram pe locul 24 din cele 28 de state ale UE (media UE era de 71,1%). Marea noastră problemă e populația ocupată în agricultură, care, în cazul României, reprezintă circa 20% din populația totală ocupată, media în UE fiind de 4%. O mare parte din această populație subzistă din agricultură, asigurându-și o parte din consum, iar despre producție vândută nici nu se pune problema. 
   Atragerea acestei resurse de muncă spre sectorul productiv trebuie să fie un punct principal în strategiile de dezvoltare a economiei pe termen mediu și lung. Cum la noi guvernele se schimbă mai nou odată la șase luni, strategiile de dezvoltare pe termen lung sunt chiar povestiri science-fiction.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu