Visul de a călări un picamer

   Ce visează copii să devină când ajung la vârsta Moș Crăciunului în devenire din imaginea alăturată? Răspunsurile nu oferă prea multe alternative, plecând de la doctoriță, învățătoare, și continuând cu actriță, Antonia sau cântăreață. În cazul băiețeilor, polițistul poate fi un punct de plecare, super-eroul și fotbalistul sunt urmarea firească și, mai nou, am auzit de gunoier. De ce gunoier? Pentru că băiețeii sunt fascinați de mașinile ce ridică gunoiul în ciuda mirosului emanat. În sectorul 5 nu există asemenea vise, transportul gunoiului făcându-se cu tractorul. E bun și Vanghelie la ceva, la distrus vise și nu doar ale copiilor.  Ca părinte trebuie să te treacă un fior la auzul carierei visate de feciorul pe care-l vedeai politician, bancher, fotbalist, orice ocupație ce te-ar posta pe tine pe poziția a te recomanda ca tatăl sau mama lui X, întocmai ca tata lui Cristi Borcea. 
    Nu l-a întrebat nimeni pe Naumovici Bogdan ce vrea să se facă când o ajunge la ... maturitate, că mare era de mic, sau dacă l-a întrebat, n-a înțeles nimic, acesta vorbind cu gura plină de ciocolată Pitic, cu perspectiva de a deveni mai neîncăpătoare din cauza Piticului aflat în drum spre ea. Odată cu kilogramele în plus față de amici, și-a dat seama că legătura sa cu fotbalul se va rezuma la gumele Cincin. Între copilul durduliu și Ăla de respira greu din spotul ce l-a statuat în postura de Sergiu Nicolaescu al reclamelor, unde el concepe, regizează, joacă, și-și dă premii, nici el nu știe ce vise de carieră a mai avut. Știe în schimb ce vise are de-acum înainte și ce vise au alți copii ce n-au nici gura plină, nici ciocolată Pitic la îndemână.

Gospodinele isprăvnicese „se pricep”

   La panourile cu Proștii clasei, din timpurile în care realismul socialist își făcea de cap prin vitrinele frigorifice la Alimentară și prin burțile celor fără pile, găseai poza actualelor gospodine de județ sau din primăriile de sector. Pe cei a căror poză o găseai la Panoul fruntașilor, astăzi s-ar putea să-i găsești pensionați anticipat, în așteptare la cozile cu ajutoare de la UE sau să nu-i mai găsești că și-au luat lumea-n cap și s-au făcut taximetriști în SUA după `90 ori taximetriști pe tarlaua lui Sfântu`Petru. Din scaunele de dregători ai județelor, proștii de ieri, ajunși deștepții de azi, trag pârțuri ironice în direcția Meritocrației, justificându-și poziția de tun flatuant printr-o propoziție ce rezumă existențialismul neaoș: „Dacă m-am priceput!?!”. 

Lasă-mă să protestez!

   Un păduche ieșit în frunte, ori e un păduche idiot, fără simț de autoconservare, ori e înțeles cu organismul parazitat și n-o să i se-ntâmple nimic. Odată cu manifestările, au ieșit în frunte păduchii. Unii se văd liderii celor ce nu vor lideri, alții se cațără de pe poziția de O.N.G.-ist pe valul de nemulțumire, nu pentru a se face cunoscut ci, pentru a servi politicul - amantul cu care a păcătuit de prea multe ori. Există și o a treia categorie de paraziți ai mișcării din Piață, aceștia sunt fripturiștii politici. Pentru o ciozvârtă de electorat sunt în stare să facă contorsionism, să-și pupe propriul dos, să se ducă în gura lupului ca să-l pupe lupul în aceeași parte cu bocancii de pe inventarul RMGC, iar la final să pozeze la televiziuni în idioți ce nu se dezmint în nicio situație și de la care te aștepți la orice, numai la lucruri înțelepte nu.

Țară tristă, popor vesel

    Veselia cu care participă majoritatea la victoria unei minorități oferă imaginea inversă a puricelui urcat pe elefant, căruia îi și zice: „Maamă, ce mai tropăim!” e prezentă din cele mai vechi timpuri. La noi,  elefantul se urcă pe purice după ce acesta a făcut toată treaba, îl strivește și, mai apoi, îl întreabă cu tupeu: „A, ce, erai și tu pe-aici?”. 

   Când Mackensen a ocupat Bucureștiul în primul război mondial, iar administrația s-a refugiat la Iași, la biroul mareșalului era coadă de politruci rămași în capitala ocupată. Tot aceeași oportuniști și-au arogat cele mai mari merite după Unire. Continuând pe linia veseliei triste, de care până și Conu Caragiale s-a săturat, și-a făcut bagajele, și-a luat-o spre țara seriozității - Germania, oportuniștii de serviciu s-au urcat în trenul activiștilor odată cu venirea comuniștilor. După `47, în România, mai toți erau comuniști ce fuseseră în ilegalitate între războaie, capitaliștii, câteva mii la număr, înfundau pușcăriile. La revoluție, între 16 și 21 decembrie, doar câteva mii erau împotriva lui Ceaușeșcu, după, a fost nevoie de câteva tipografii să tipărească certificate de revoluționari. În `97 votanții lui Constantinescu păreau c-au fost mai mulți decât în duminica orbului. Același lucru și în 2004, în 2012 la protestele din Piață, nu și acum. Acum oportuniștii stau pe margine să vadă cine cade primul, noi, cei cu Piața, sau ei, cei cu banii. 

România la tarabă

   La piața Obor, la tarabele adăpostite de construcția generalisimului edil de la sectorul 2, găsești rar pe cineva care să fi muncit pentru ceea ce vinde. Ici, colo, printre precupețele cu manichiura la zi, zărești câte o bătrână cu mâinile crăpate de muncă, aducându-ți aminte de bunica sau mătușa de la țară. Bănuțul pe care-l plătești acelei bătrâne e contribuția ta la bunul simț.

Soros, te-aștept să vii cu banii !

   De vreo lună de zile, de cum fac ochi, mă îndrept înfrigurat spre PC cu digi-pass-ul în mână să-mi verific contul. Între deschiderea calculatorului, tastarea parolei, tastarea parolei din nou, că-s idiot și pe prima am greșit-o, gândurile-mi zburdă spre prosperități cauzate de grămezi de verzișori, atât de mulți încât se strică aparatele de numărat ale băncii la care am contul. Cum de unde mormanul de blagoslovenii cu Franklini? Eii, de unde crezi? De la Soroș, normal. Păi de ce scriu eu de-o lună? Crezi că degeaba fac asta? Aflu-n fiecare seară cum îmi bagă bani grămadă în cont rechinul piețelor financiare. Deocamdată, nu-mi știe codul IBAN, dar nu cred că se încurcă-n detalii de astea. La ce resurse are și după cum ne zice, seară de seară, nenea Gâdea și ciudații ceilalți de la B1, cred că nu numai că-mi știe sigur IBAN-ul, dar mă și monitorizează să nu care cumva să trădez cauza înainte de a-mi lua stipendia.

De-acum mă uit la TV City

      M-am săturat să mă uit la maimuțe pleoștite cu creier de caras, tupeu cât Casa Poporului și buze asortate cu dosul patronului! Personajul alăturat, atunci când își ia liber de la asortarea la care am făcut referire, ne face albie de porci pe noi cei ce-am îndrăznit să tulburăm liniștea „doctorilor” unul la guvern și celălalt demisionat din parlament pentru a-și mai prelungi șederea departe de domiciliul actual a lui Becali. Doctorul, demisionat din parlament pentru a nu știu câta oară, își asmute hienele spre toți cei ce îndrăznesc să-l deranjeze pe Periscop Finlandezul, îl știți, ăla ce acum o săptămână ne traducea din finlandeză cum zburdă fericiți renii lui Moș Crăciun pe haldele de steril din Laponia.

În weekend reapare frunza

   Pe islazul Suukkurisikko din Kittila laponă, nu cea de lângă București, acolo se vedea ajuns Victoraș, asemenea lui Nils Holgersson, tot pe calea aerului, nu călare pe Martin, gânsacul din poveste, ci pe-un fotoliu de la business class, plătit de cei ce vor să facă la Roșia ceea ce-au făcut unii de teapa lor în locurile de vărat ale gâștelor lapone, adică un iad. Ponta n-ajuns acolo, probabil i-a șoptit cineva că nu-i bine pentru sănătatea sa și că nici cel mai tare cameraman nu poate lua cadre fără să se vadă dezastrul de la fața locului. Așa că s-a dat de trei ori cu capul de ușa de la baie, neputând să se dea de trei ori peste cap ca-n povești, face și el ce poate, se adaptează, deci, după ce a caftit ușa WC-ului cu capul, s-a transformat în translator de finlandeză.

Timpanul cu ochi albaștri costă 370 milioane de euro

   În arealul în care sălășluiesc minerul de muzeu, maidanezul militant , politrucul pasionat de cianurare, rinichiul ce sare rândul, a, da, și românii, ochiul vigilent ce ne-a adus la convețuirea sus-enumerată păstrează timpanul pentru asigurarea continuității acesteia și-și arată din când în când umbra prin buget, prin rapoartele citite de Gâtlejul aciuat la Cotroceni și prin arestări surpriză a unor teroriști echipați cu șlapi și butelii goale.

Mâncare pentru maidanezi

   V-ați gândit vreodată ce-o fi simțit copilul acela când îl sfâșia haita de sălbăticiuni citadine, creație a edililor și babelor senile ce-ntind cuști de carton la scările de bloc? E greu să-ți imaginezi ce-o fi simțit, iar dacă-ncerci, te-ncearcă și pe tine pornirile animalice și la primul maidanez pe care-l zărești îți focusează pupilele de ură. Iar dacă se nimerește ca potaia s-atace pe cineva când ești de față, te trezești căutând ceva cu ochii să-l strivești, să-l termini. Sigur nu găsești, bordurile-s prea grele, un băț l-ar întărâta, sacoșa ce-o ții în mână e nefolositoare ca armă, iar când îți amintești că ai o bucată de salam în ea, parc-o strângi să n-o miroase potaia.

Strategie de scalping pe Forex - testare live

      Continui seria postărilor pe tema Forex, mai exact pe subiectul strategiei de scalping propusă săptămâna trecută. Așa cum am spus în postarea anterioară strategia funcționează cu o rată de câștig de circa 75% în condițiile unei piețe liniștite, aceasta însemnând sesiunea Tokyo, sesiunea Londra în zilele fără știri importante și sfârșitul sesiunii New York.

Bugetul pentru Aleluia!

   La cozile de la aghiasmă, crenguțe sfințite, lumina de Paște și, mai ales, la cele de la Moaștele la hramurile bisericilor, se-nghesuie mai întotdeauna babele cu drepturi depline sau cele în devenire, ce-și simt grea traista cu nasoalele făcute altora, pe care S.C. Patriarhia S.R.L. le numește păcate. Pentru o stipendie ce nu te bagă în faliment și-ți ușurează conștiința, Moș Crăciunii în sutană sunt gata să te absolve de tot ce-ai făcut, cu puterea harului ce l-au îmbrăcat la hirotonisire. În diviziunea muncii, treburile sufletești se îmbină cu cele lumești nu numai în cazul mirenilor de rând, dar și în cazul bărbilor în sutană albă. Chibzuința și chivernisirea sunt sfaturi ce trebuie urmate de noi toți cei ce urcăm Dealul Patriarhiei, nu și de cei ce sălășluiesc acolo, cu voia providenței și ajutor de culise la alegerile de patriarh.    

   Umilința și smerenia sunt tagme ale trecutului ce nu mai sunt de actualitate, de vreme ce înnoirea ortodoxiei începe cu o nouă Casă a Poporului, lângă cea veche, de data asta pentru îndestularea neîndestulatului orgoliu.

Încă patru ani cu Merkel!

   Da, avem în față încă patru ani de „nein, nicht, kein”, pe românește însemnând ciuciu!, canci!, pune-ți pofta-n cui!, când vorbești de prosperitate sau despre orice în general, ce lezează partea dorsală, cât Saxonia, a d-nei la care fac referire-n titlu. Angela l-a caftit pe Peer Steinbruck încă din block start, el neputând livra neamțului de rând ceea ce le livrase în doze mici, la început și, mai apoi tot mai mult, c-au devenit dependenți,  în toți anii aceștia de criză, madame Merkel, și anume senzația aproape tangibilă că Germania face jocurile în UE. Ce-i drept, le făcea și înainte de pe vremea lui Helmut Kohl, dar nu atât de vizibil, nu bătea din picior și restul UE stătea drepți. Acum, nu doar că stau drepți, dar își prezintă fiecare pe rând poponețul spre a fi supus unei corecții cu arătătorul, spre satisfacția celui ce aplică corecția și necazul celui ce încasează sau a celora ce-și așteptă cuminți rândul.

Toamna frunzele cad

   Alergiile de toamnă, spre deosebire de cele de primăvară, au  o cauzalitate preponderent bazată pe vegetație forestieră. Dacă în primăvară polenul și praful sunt principalii alergeni ce cauzează disconfort unora și reacții violente altora, cei drept mai puțini la număr, toamna, în schimb, mucegaiul și putreziciunea sunt suspecții de serviciu pentru alergicii la frunze. În Flori de mucigai Arghezi spunea ceva de scrijelit pe tencuială, de unul singur, fără de ajutor de la leu, vultur sau taur, de-o unghie îngerească ce n-a mai crescut, de evocarea evangheliștilor și, la final, de durerea mâinii drepte ce-l obligă să scrie sau să scrijelească cu mâna stângă. Dacă îi cădea această poezie la bacalaureat d-lui aciuat la palatul Victoria ce poartă falnic salopeta RMGC, sigur acest personaj cu obrazul gros cât ceafa colegului Nicușor de la Constanța ne făcea creierii muci cu o serie de citate de prin cărțile d-nei Badea pe care și le aroga drept creație proprie cu aceeași nonșalanță cu care și-a arogat opera altora la momentul „creării” tezei de doctorat.

My scalping strategy

   I begin this series of post in english on my blog, hopping that my strategy, wich I use on the daily basses, will be a usefull tool for your battle on the market. This scalping strategy is performing well into a quiet market such as Tokyo session and in the early hours of London session. For a disturbed market durring the news or for a chopy market, the strategy must be adjusted. This is the subject of another discussion in the next week on my blog. For the time beeing I will discuss abouth this strategy in a low-volatility market at a 50 pips top-range.

Bambuinii

   Șfârșitul  de vară înseamnă începutul migrației de pe litoral în Bambuinia, țara bambuinilor, parte integrantă, dacă te uiți pe hartă, din amalgamul denumit pompos Capitală, dacă în schimb vrei s-o vizitezi, îți dai seama cât e de inaccesibilă pentru tine și ceilalți de mâncători de shaorme prin intersecții. La noi, în Miticia, toamna vine cu ploi, cu vreme urâtă, acum, mai nou cu proteste, cu studenți din ce în ce mai puțini și primate cu fundul colorat într-un roz violent. Da, cu fundul roz-violent, așa a evolulat această specie, nu înțeleg de ce, dar în cazul de față, bănuiesc că e din cauza vieții roz pe care o duc sau poate pentru a nu fi confundat cu capul.

Din dragoste pentru Steaua și indiferență pentru restul

   Da, știu, indiferența ucide, naște monștri și mai știu eu ce face prin campaniile TV, dar zău, nu prea îmi pasă de restul echipelor în afară de ... , ați ghicit!, Steaua. Nu-mi pasă că unii-s peste tot acasă, că unii fac ca maidanezii, de rivalități regionale, sau de țepari ce iau un titlu și mai apoi se desființează, îmi pasă doar de Steaua. Nu, nu sunt ultraș, la fiecare meci pierdut mă enervez și-l înjur pe cioban, fie-i temnița ... să zicem ... ușoară!, îl înjur pe MM și, la final, îi fac albie de porci pe cei din teren. Nu prea e o atitudine a unuia cărui îi pasă doar de Steaua, nu? Și totuși, doar de ea îmi pasă. Nu simt și n-am simțit nimic când naționala și-a dat cu mucii-n freză la bătălia de la Podul Înalt reeditată, iar când joacă restul echipelor românești mă simt ca o frigidă în acțiune, ce mai, sunt un nesimțit vopsit parțial în roș-albastru.

Strategie de scalping pe Forex

  După două zile și ceva de acalmie pe perechile eur-usd și eur-jpy, astăzi, se pare că piața se mișcă. Predicția de ieri (vezi aici) referitoare la eur-jpy,  abia astăzi a început să prindă contur. De aceea am spus, repet și voi continua să repet, că diferența între un cont pulverizat și unul pe creștere e dată de răbdare. Desigur, răbdarea nu-i suficientă, e nevoie și de alte calități pe care un trader de viață lungă trebuie să și le însușească. Discuțiile referitoare la aceste calități le voi aborda într-o postare viitoare.

Metrorex, mândria țării

   De fapt, e mândria doar a capitalei, cu amendamentul că Drumul Taberei, Ghencea și Tei nu prea au cu ce se mândri. Nu de alta, dar dacă și-au pus cartierele la fereală de metrou, așa le trebuie! Admirația pentru grafitiurile de pe garnituri nu exercită o atracție suficient de mare pentru a interpune în drumul spre slujbă, aia cu șef, nu aia cu popă, între două tramvaie și-un autobuz, una bucată de metrou în care nu poți arunca un ac la orele 8 și 18. Așa că tot ce le-a rămas celor din cartierele rupte de metrou este să-și roadă unghiile de invidie că nu se-nghesuie cu restul civilizat, la orele sus-menționate, în atmosfera pe cât de înghesuită, pe atât de odorizată cu miesme de gherțoi nespălați.

Strategie de 100 pipși pe Forex

   
  Continui șirul de postări pe tema Forex. Motivul pentru care am ales să mă refer în special la această piață este dat de accesibilitatea acesteia pentru începători. În cazul celorlalte piețe este necesar un efort financiar mai mare din partea traderului aflat la început de drum, precum și un timp mai îndelungat pentru familiarizarea cu tipul de piață, cu tiparele acesteia și platformele puse la dispoziție de brokeri.

Cu minerii la dentist

   -Acum, că am intrat în mină cât dracu` stăm? Știe cineva?

-Stăm cât or fi nevoie, că doară nu stăm degeaba.

-No, io, dară zâc, că de nu ne dă banii cum or zâs, îi bai.

-Las că ț-or da banii, că-s de cuvânt.

-No, mesaj de la nevastă-mea, citire, i-auzâți: „La Tv or început să deie despre voi. Despre cei din piață, no, nimic.”

-Tu ai semnal aici, că eu n-am?

Strategii pe Forex

   Continui detalierea principiilor generale expuse în postarea „Sfaturi pentru începătorii pe Forex”. Înainte de a plonja pe tărâmul principial am postat alături strategia mea sau cum aș aborda astăzi perechea Euro-USD după ora 12:00.

Când Roșia nu mai e Roșia

   Au trecut două săptămâni de la începutul protestelor și tot atât de când am înțeles că banul îi face pe „câinii de pază ai democrației” să se comporte ca niște javre ordinare. România celor ce-au înțeles că dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să bați cu petul în asfalt pân-o auzi și socrul lui Ponta să-i transmită ginerelui, că de Daciana nu vrea să asculte, nu că i-ar fi zis aceasta ceva, devine pe zi ce trece tot mai îndepărtată de cei aleși acum un an, cu peste 65%, pentru a fi altfel decât cei de dinainte.

Sfaturi pentru începătorii pe Forex

  

   Încep această postare cu intenția de a realiza o întreagă categorie de postări pe tema analizei unei piețe, fie Forex, fie de mărfuri sau acțiuni. Regulile general valabile pe care un trader la început de drum trebuie să le urmeze nu țin cont de tipul piață. Principiile de money management, de raportare la piață, de control psihologic, sunt fluturate pe orice site ce are ca temă de discuție o piață anume sau piețele în general.

Ai 100% șanse să fii mușcat de maidanezi dacă trăiești în București timp de un secol

   Când l-am pierdut pe Rex, cățelul meu, cu care am crescut timp de 11 ani, am crezut că dacă o să am ocazia să-l prind pe măgarul care mi l-a otrăvit, sigur voi pune viața unui animal mai presus de cea a unui alt animal cu înfățișare umană. 

Turcii n-au auzit de Podul Înalt

   Ședința de dinaite de meci se desfășura ca și celelalte, adică sub sceptrul unei plictiseli mascată de ochi inteligenți, ațintiți spre mâzgâlelile lui Nea` Piți. Tănase își lungea gâtul spre tablă răsărind dintre colegi ca un bâtlan din stufăriș. Se înțelege că nu înțelegea ceva din schemele de joc desenate, ce-i drept, nici Piți nu prea știa ce-a desenat pe tablă, c-avusese O seară grea  la cazinou, înecată spre dimineața cu bucăți de gheață asezonate cu whisky sau votca, sau de amândouă, că de la un moment nu mai știa.

RMGC Media Trust

   Mihăiță era pe punctul de a o trage de codițe pe Andreea când, ușa se deschise și intră tovarășa învățătoare. Speriat și jenat se retrăsese la locul său, rugându-se ca doamna să nu fi văzut ce avea de gând să facă. Rugile se pare că i-au fost ascultate, de vreme ce fosta doamnă și actuala domnișoară, Morgana Goldenberg, îl ignoră, după care izbi catalogul soios pe catedră și se îndreptă absentă către geam.

Cuantica zgomotului neauzit

   Pe fotoliul de la biroul înaltei demnități vremelnic ocupate, sper eu, și, din ce în ce mai mulți odată cu mine, stătea Viorel înfundat în gândurile proprii, de această dată ale lui, și nu plagiate. Viața-i până la momentul actual a curs ca nesimțirea unui Dom Perignon vărsat de vreo beizadea prin Bamboo într-o seară obișnuită.

Zeus, când a răpit-o pe Europa, nu știa ce cară-n spate pentru că era un bou

   Preschimbat într-un bou, Zeus, căci despre el e vorba, stătea în cireadă și privea de la adăpostul celorlalți boi la fiica lui Agenor bălind, presupunem, mai mult decât dac-ar fi văzut niscaiva lucernă sau trifoi.

Păruiala alchimiștilor cu hipsterii

   Când între tine și piatra filozofală stau o mână de bezmetici ce se încăpățânează să nu pună botul la vrăjelile despre dezvoltare, locuri de muncă, redevențe crescute, și, văd exact ce nu vrei tu să vadă, adică cianură, dezastru ecologic de genul celui din 2000 de la Baia Mare, nu-ți mai rămâne decât convocarea  în ședință urgență a „butoanelor”.