Topul statelor UE după ponderea bugetelor locale în totalul cheltuielilor bugetare

   În România, atunci când se vorbește despre regionalizare, fiecare căpetenie locală de partid intră într-o reverie tâmpă, văzându-se în vârful unei grămezi de bani, de unde el, și doar el, face împărțeala.

   Primarii de mari orașe, mai ales, vor mult mai multă autonomie financiară, asta presupunând să primească înapoi la buget o parte mai mare din ceea ce se colectează local. 

   Se omite de multe ori din vedere că județele nu sunt formate doar din orașe mari și prospere, ci și din comune mici și sărace, iar regiunile, de asemenea, nu sunt formate doar din județe prospere, ci, de regulă, din unul - două județe prospere și alte câteva mult mai sărace. 

   Județele mari, ce contribuie cel mai mult la buget, presupun și cele mai mari cheltuieli cu administrația, pensiile și cei mai mulți bani de la fondul de asigurări de sănătate, pentru că au și cele mai complexe spitale. 

   După cum arată situația colectării la nivel de regiuni (vezi aici cât s-a colectat și cât s-a întors înapoi în 2016 la nivel de regiuni), doar regiunea capitalei și-ar putea permite  să-și asume o mai mare pondere din cheltuielile sociale suportate în prezent de celelalte componente ale bugetului consolidat.

   Cum e situația bugetelor locale în statele UE?

   Statistica Eurostat ne arată că, în majoritatea statelor comunitare, împărțirea bugetului consolidat e asemănătoare cu cea de la noi, adică în trei mari categorii: bugetul administrației centrale (echivalentul bugetului de stat de la noi), bugetul administrațiilor locale și bugetul fondurilor de securitate socială (ce includ fondurile publice de pensii, de asigurări de sănătate, de asigurări de șomaj și alte cheltuieli sociale). 

   Între aceste componente ale bugetului consolidat există o serie de transferuri care scad sau cresc cuantumul final al cheltuielilor. 

   Trebuie precizat că, pe lângă aceste trei mari categorii de bugete, există și unele bugete mai mici, cum sunt cele ale unor instituții finanțate separat de la buget, dar impactul acestora în bugetul consolidat e mic.

   Există și state UE în care împărțirea cheltuielilor bugetului consolidat se face, în principal, între bugetele administrației centrale și cele ale administrației publice, iar bugetul fondurilor de securitate socială, fie nu există (Marea Britanie și Malta), fie e mult diminuat (Danemarca, Suedia, statele baltice și Cehia - vezi tabelul din imagine).

   Datele din anul 2016 (cele de anul trecut încă nu sunt disponibile) ne arată că, la nivelul UE, bugetele administrației locale reprezentau 23% din totalul chetuielilor bugetelor consolidate. 

   Bugetele administrațiilor centrale aveau o pondere de 55% din totalul cheltuielilor bugetelelor consolidate de la nivelul statelor comunitare (vezi tabelul din imagine).

   Bugetele fondurilor de securitate socială reprezentau 33% din cheltuielile bugetelor consolidate la nivelul UE.

   Cele trei bugete adunate dau mai mult de 100% din cheltuielile bugetelor consolidate, asta întâmplându-se din cauză că între aceste bugete au loc o serie de transferuri care cresc sau scad sumele finale. 

   De exemplu, de la bugetul administrațiilor locale pleacă spre bugetul fondului de pensii contribuțiile sociale ale angajaților, iar către bugetul fondul de asigurări de sănătate se transferă contribuțiile angajaților la sănătate. De la bugetul de stat pleacă către bugetele locale cotele defalcate din TVA, cele din impozitul pe venit, iar spre fondurile de pensii, sănătate și șomaj se transferă contribuțiile angajaților. De la fondul de asigurări de sănătate pleacă către spitalele administrate local sau de către instituțiile ce țin de bugetul de stat decontări pentru plata serviciilor medicale. Aceste transferuri se fac în ambele sensuri pe tot parcursul anului.

  Cum ne situam noi față media UE a ponderii bugetelor locale în totalul cheltuielilor?

    România aloca bugetelor locale 27% din cheltuielile bugetului consolidat în anul 2016. Suntem, așadar, peste media alocată în UE și peste țări despre care aveam percepția că sunt un model de descentralizare, precum Marea Britanie (24%), Franța (20%) și Germania (18% - vezi tabelul din imagine).

   Observăm că Germania landurilor și a parlamentelor locale alocă doar 18% din totalul cheltuielilor bugetului consolidat pentru administrațiile locale. Danemarca, în schimb, alocă 65%. Noi alocăm 27% și ne situăm peste media alocărilor în UE.

   În cazul Germaniei și Franței, cele mai mari cheltuieli ale bugetelor se duc spre fondurile de securitate socială, adică pensii, asigurări de sănătate, asigurări de șomaj și alte cheltuieli sociale (43% și 46% din cheltuielile totale ale bugetelor consolidate), iar de acolo se transferă către celelalte două componente de buget. 

   În Marea Britanie, aceste fonduri sunt înglobate în bugetul administrației centrale, iar de acolo sunt transferate către bugetele administrației locale.

   În Danemarca, cel mai probabil, bugetele administrației locale includ cea mai mare parte din bugetele fondurilor de securitate socială (vezi tabelul din imagine). 

   România, conform execuției bugetare din 2016, a alocat cheltuieli de 67,8 mld. lei pentru administrația locală, de 130 mld. lei pentru bugetul de stat, 52,2 mld. lei pentru pensii, 26,1 mld. lei pentru fondul de sănătate și 1 mld. lei pentru fondul de șomaj. 

   După toate transferurile dintre aceste bugete, au rezultat la final cheltuieli de 56,3 mld. lei pentru administrațiile locale, asta însemnând 23,2% din totalul cheltuielilor bugetului consolidat, deci tot peste ceea ce s-a alocat inițial, în medie, la nivel de bugete din UE și peste multe state văzute ca fiind un exemplu de descentralizare.

    Observăm că nu există o rețetă, fiecare stat alocând mai mult sau mai puțin autorităților locale, în funcție de cât din acea parte include sau nu și cheltuielile sociale. Alocările bugetelor locale ne arată că, în multe state model de descentralizare, regiunile stau cu mâna întinsă la centru mai mult decât județele noastre.