Postări
Consumul final din România a ajuns anul trecut la o pondere de 77,2% din PIB, în timp ce investițiile au ajuns la nivelul de 22,7% din PIB, conform datelor Eurostat.
Nu suntem nici cei mai mari consumatori din UE, dacă e să ne ghidăm după ponderea în PIB a consumului, și nici cei mai dezinteresați de investiții, dacă ne uităm la nivelul acestora în economie.
Tot anul trecut am asistat la un cor de bocitoare pe tema creșterii economice bazate pe consum. Chiar și cei care n-aveau vreo treabă cu economia se dădeau de ceasul morții că ne crește economia pe bază de consum. Toți idioții blamau consumul, deși acesta e temelia PIB-ului nostru, nu de azi de ieri, ci din 1990 încoace.
România n-a coborât niciodată în perioada post-decembristă sub pragul de 75% din PIB în ceea ce privește consumul final, iar înainte de ultima criză, nivelul consumului final în PIB trecea de 80%.
Singura perioadă legată în care am avut creștere economică pe bază de investiții a fost între anii 2006 - 2008, deci trei ani, nu mai mult, iar după asta a venit criza.
Deși economia din acei ani a crescut pe bază de investiții, nivelul acestora depășind în anii 2007 și 2008 pragul de 30% din PIB, criza nu ne-a iertat, pentru că, ce să vezi, creșterea pe bază de investiții era contrabalansată de un export net negativ cu impact devastator în PIB (între -12% și - 14%).
Se face mare caz acum de impactul negativ al exportului net, dar, cu un impact de 2,2% în 2017 (vezi tabelul din imagine), suntem mici copii față de perioada anterioară crizei. Nu spun că lucrurile sunt perfecte în prezent, dar a blama o creștere economică de 7%, așa bazată pe consum cum e, și a o pune pe același palier cu cele înregistrate în anii 2007 și 2008, e puțin cam deplasat.
Cât de mult s-au bazat economiile comunitare pe consum, investiții și exporturi anul trecut?
Consumul final
Așa cum am spus, suntem o țară cu o pondere a consumului în PIB de 77,2%. Ca noi, cu un procent al consumului final în PIB cuprins între 70% și 80%, mai sunt încă 16 țări din UE. Așadar, majoritatea statelor din UE (17 din 28 state - vezi tabelul din imagine) au o pondere a consumului în PIB cuprinsă între 70% și 80%.
În cinci state, ponderea consumului depășea pragul de 80% din PIB, iar în șase era sub pragul de 70%. Între statele cu o pondere a consumului mai mică de 70% din PIB, două (Irlanda și Luxemburg), ale căror date sunt din 2016, au o pondere a consumului mai mică de 50%. Cele două două economii sunt atipice, fiind niște paradisuri fiscale, PIB-ul acestora fiind inflamat de localizarea sediilor unor multinaționale și de exporturile acestora pe hârtie (producția nefiind localizată în cele două țări) în spațiul comunitar.
Dintre economiile mari ale UE, doar Olanda se situa sub pragul de 70% al consumului în PIB, iar Marea Britanie se situa peste pragul de 80% (vezi tabelul din imagine).
Investițiile
15 din cele 28 de state comunitare, între care și România, au înregistrat un nivel al investițiilor în PIB cuprins în intervalul 20% - 30%. Deci, majoritatea statelor UE se situează în acest interval. 12 state UE aveau un nivel al investițiilor mai mic de 20% din PIB. N-am auzit pe nimeni din aceste economii să se plângă la fel de mult ca noi că nu au un nivel ridicat al investițiilor, și printre aceste state găsim economii mari, precum cele ale Marii Britanii (16,8% din PIB) și Italiei (17,5%), dar și economii ale unor state din est, precum Polonia (18%), Slovenia (18,5%), Croația (19,9%), Bulgaria (19,2%), Letonia (19,9%) și Lituania (18,8% - vezi tabelul din imagine).
Germania, țara pe care ne place s-o idealizăm chiar și când nu e cazul, a avut anul trecut un nivel al investițiilor în PIB de 20,3%, deci sub cel înregistrat la noi (22,7%).
Exporturile nete
Suntem unul din cele 7 state din UE care înregistrează export net negativ (-2,2% din PIB în 2017 - vezi tabelul din imagine). Ca noi mai sunt: Franța (-2,1%), Marea Britanie (-1,7%), Letonia (-1,4%), Finlanda (-1,2% - date din 2016), Grecia (-1,1%) și Cipru (-0,8% - date din 2016).
De la revoluție încoace, n-am reușit în niciun an să înregistrăm un export net pozitiv. În ultimii ani, impactul negativ al exportului net în PIB e în creștere, dar suntem departe de dezastrul din anii 2007 și 2008 (-13,9% și -12,9%). Nu reușim să fim la fel de competitivi ca majoritatea statelor estice ex-comuniste, iar această realitate se va păstra și în anii următori, chiar dacă ritmul de creștere economică va încetini.
Cât din PIB a revenit angajaților anul trecut?
Masa salarială din economia românească a ajuns la 35,8% din PIB în 2017. Ponderea e în creștere față de anii anteriori (32,2% și 34% în 2015 și 2016), semn că salariile au crescut accelerat, dar tot suntem la un nivel mai scăzut decât în anii 2006 și 2008 (38,1% și 36,5%).
Doar în două state comunitare, ponderea remunerării salariaților în PIB era mai mică decât cea înregistrată la noi (Irlanda și Grecia - vezi tabelul din imagine).
Grecia, în urma programului de austeritate, a tăiat masiv din salarii. Irlanda e țara care și-a umflat PIB-ul artificial în ultimii trei ani cu aproape o treime, prin înglobarea unor exporturi făcute pe hârtie prin birourile unor multinaționale. Înainte de această inflamare a PIB-ului stătea mult mai bine decât noi la acest capitol.
Putem spune că, în ciuda măririlor salariale din ultimii ani, angajaților tot le revine un procent mai mic din PIB decât în celelalte state UE. Asta înseamnă că patronii (capitalul) își însușește o pondere mai mare din PIB decât o face în majoritatea celorlalte state UE.
Datele Eurostat ne arată că dezechilibrele economiei românești sunt surmontabile și că în unele privințe stăm mai bine decât alte economii. Asta ne arată că multe bocitoare analiste sunt implicate politic și bocesc orice și pe oricine, ca prin Oltenia, dacă sunt, binențeles, plătite.
Nu suntem nici cei mai mari consumatori din UE, dacă e să ne ghidăm după ponderea în PIB a consumului, și nici cei mai dezinteresați de investiții, dacă ne uităm la nivelul acestora în economie.
Tot anul trecut am asistat la un cor de bocitoare pe tema creșterii economice bazate pe consum. Chiar și cei care n-aveau vreo treabă cu economia se dădeau de ceasul morții că ne crește economia pe bază de consum. Toți idioții blamau consumul, deși acesta e temelia PIB-ului nostru, nu de azi de ieri, ci din 1990 încoace.
România n-a coborât niciodată în perioada post-decembristă sub pragul de 75% din PIB în ceea ce privește consumul final, iar înainte de ultima criză, nivelul consumului final în PIB trecea de 80%.
Singura perioadă legată în care am avut creștere economică pe bază de investiții a fost între anii 2006 - 2008, deci trei ani, nu mai mult, iar după asta a venit criza.
Deși economia din acei ani a crescut pe bază de investiții, nivelul acestora depășind în anii 2007 și 2008 pragul de 30% din PIB, criza nu ne-a iertat, pentru că, ce să vezi, creșterea pe bază de investiții era contrabalansată de un export net negativ cu impact devastator în PIB (între -12% și - 14%).
Se face mare caz acum de impactul negativ al exportului net, dar, cu un impact de 2,2% în 2017 (vezi tabelul din imagine), suntem mici copii față de perioada anterioară crizei. Nu spun că lucrurile sunt perfecte în prezent, dar a blama o creștere economică de 7%, așa bazată pe consum cum e, și a o pune pe același palier cu cele înregistrate în anii 2007 și 2008, e puțin cam deplasat.
Cât de mult s-au bazat economiile comunitare pe consum, investiții și exporturi anul trecut?
Consumul final
Așa cum am spus, suntem o țară cu o pondere a consumului în PIB de 77,2%. Ca noi, cu un procent al consumului final în PIB cuprins între 70% și 80%, mai sunt încă 16 țări din UE. Așadar, majoritatea statelor din UE (17 din 28 state - vezi tabelul din imagine) au o pondere a consumului în PIB cuprinsă între 70% și 80%.
În cinci state, ponderea consumului depășea pragul de 80% din PIB, iar în șase era sub pragul de 70%. Între statele cu o pondere a consumului mai mică de 70% din PIB, două (Irlanda și Luxemburg), ale căror date sunt din 2016, au o pondere a consumului mai mică de 50%. Cele două două economii sunt atipice, fiind niște paradisuri fiscale, PIB-ul acestora fiind inflamat de localizarea sediilor unor multinaționale și de exporturile acestora pe hârtie (producția nefiind localizată în cele două țări) în spațiul comunitar.
Dintre economiile mari ale UE, doar Olanda se situa sub pragul de 70% al consumului în PIB, iar Marea Britanie se situa peste pragul de 80% (vezi tabelul din imagine).
Investițiile
15 din cele 28 de state comunitare, între care și România, au înregistrat un nivel al investițiilor în PIB cuprins în intervalul 20% - 30%. Deci, majoritatea statelor UE se situează în acest interval. 12 state UE aveau un nivel al investițiilor mai mic de 20% din PIB. N-am auzit pe nimeni din aceste economii să se plângă la fel de mult ca noi că nu au un nivel ridicat al investițiilor, și printre aceste state găsim economii mari, precum cele ale Marii Britanii (16,8% din PIB) și Italiei (17,5%), dar și economii ale unor state din est, precum Polonia (18%), Slovenia (18,5%), Croația (19,9%), Bulgaria (19,2%), Letonia (19,9%) și Lituania (18,8% - vezi tabelul din imagine).
Germania, țara pe care ne place s-o idealizăm chiar și când nu e cazul, a avut anul trecut un nivel al investițiilor în PIB de 20,3%, deci sub cel înregistrat la noi (22,7%).
Exporturile nete
Suntem unul din cele 7 state din UE care înregistrează export net negativ (-2,2% din PIB în 2017 - vezi tabelul din imagine). Ca noi mai sunt: Franța (-2,1%), Marea Britanie (-1,7%), Letonia (-1,4%), Finlanda (-1,2% - date din 2016), Grecia (-1,1%) și Cipru (-0,8% - date din 2016).
De la revoluție încoace, n-am reușit în niciun an să înregistrăm un export net pozitiv. În ultimii ani, impactul negativ al exportului net în PIB e în creștere, dar suntem departe de dezastrul din anii 2007 și 2008 (-13,9% și -12,9%). Nu reușim să fim la fel de competitivi ca majoritatea statelor estice ex-comuniste, iar această realitate se va păstra și în anii următori, chiar dacă ritmul de creștere economică va încetini.
Cât din PIB a revenit angajaților anul trecut?
Masa salarială din economia românească a ajuns la 35,8% din PIB în 2017. Ponderea e în creștere față de anii anteriori (32,2% și 34% în 2015 și 2016), semn că salariile au crescut accelerat, dar tot suntem la un nivel mai scăzut decât în anii 2006 și 2008 (38,1% și 36,5%).
Doar în două state comunitare, ponderea remunerării salariaților în PIB era mai mică decât cea înregistrată la noi (Irlanda și Grecia - vezi tabelul din imagine).
Grecia, în urma programului de austeritate, a tăiat masiv din salarii. Irlanda e țara care și-a umflat PIB-ul artificial în ultimii trei ani cu aproape o treime, prin înglobarea unor exporturi făcute pe hârtie prin birourile unor multinaționale. Înainte de această inflamare a PIB-ului stătea mult mai bine decât noi la acest capitol.
Putem spune că, în ciuda măririlor salariale din ultimii ani, angajaților tot le revine un procent mai mic din PIB decât în celelalte state UE. Asta înseamnă că patronii (capitalul) își însușește o pondere mai mare din PIB decât o face în majoritatea celorlalte state UE.
Datele Eurostat ne arată că dezechilibrele economiei românești sunt surmontabile și că în unele privințe stăm mai bine decât alte economii. Asta ne arată că multe bocitoare analiste sunt implicate politic și bocesc orice și pe oricine, ca prin Oltenia, dacă sunt, binențeles, plătite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu