Social Icons

vineri, 3 iunie 2016

Turmentat de-atâtea „opțiuni”, vă întreb: eu, de ce votez? Hâc!

Depre libertatea de a nu alege între nulități
   Duminică dimineața

   Sună ceasul. De fapt, sună telefonul și sună cu o melodie mobilizatoare. Sar din pat și-l opresc. L-am pus la distanță, ca să nu fiu tentat să-l opresc și să mă culc la loc. Prin tocul ușii mă îndrept către baie. Pe drum, mă chinuie deslușirea semnificației visului de dimineață, derulat fix înainte de a suna alarma.

   Unii mi-ar spune că toate visele și, mai ales cele de dimineață, sunt niște producții ale creierului ce nu prea au succes la public, de vreme ce, le ții minte doar cât durează drumul până la baie. Ei, ghinion, la mine țin și pe drumul înapoi, taman până la investigarea semnificației pe un site de interpretări de vise. Clever boy, nu?

   Să vă spui. Se făcea că eram pe o stradă. De fapt, nu eram pe o stradă oarecare, eram pe Ritmului din Sectorul 2 și mergeam spre secția de vot. Afară era soare, trotuarul era plin de dude căzute și din secție se zăreau ieșind votanții de stânga sau prin stânga, că prin dreapta se intra. La ușă, lângă un jandarm burtos și transpirat, era cineva ce sonda votanții. În pasul de numărare intrase o mătușă, care, atunci când nu e razie, vinde șosete, agrafe și ciorapi de damă la o distanță 200 de metri de secție, în Piața Iancului. Fata cu sondajul o întrebă cu cine a votat, câți ani are, ce ocupație, studii, și cam atât. La finalul interviului i-a mulțumit absentă mătușii și a rămas cu gura căscată, privind orizontul.

   Eu, că de, eram în vis, și era un vis de ăla pe care parcă poți să-l controlezi, am înghețat imaginea. Eram ca un Neo din Matrix, doar că nu mă feream de gloanțe, ci făceam ocolul burtosului în uniformă, să văd cu cine a votat mătușa. Mă uit pe fișă, iar pe fișă era scris  ... Emil Boc?!! Cum!?! Îmi văd ochii ca cepele în imaginea reflectată în geamul magazinului de termopane de vis-a-vis. Mă frec la ochi și mă uit din nou pe foaie. Un rând mai jos văd și motivația - „L-am votat pentru că ne-a făcut metrou de la Cluj la București”. Simt că fac atac cerebral. Nu e atac cerebral, e pulanul burtosului care nu mai facea parte din imaginea înghețată a visului meu. S-a trezit organul! Acum își exersează dexteritatea mânuirii pensulei de vânătăi pe spinarea mea. Cum ar zice ospătarul din filmul lui Caranfil - Filantropica, dac-ar fi în visul meu: „În baza, la pretextul” că îmi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Ce vis sado-masochist!

   Ce treabă am eu cu cine a votat mătușa? Și ce dacă n-a votat cu Firea și nu s-a încadrat în viziunea votanților lui Nicușor Dan despre cei ce-o votează pe Firea? Ce, nu mai poate omul, antreprenor de ocazie fiind, deci, total de dreapta, să voteze cu dreapta și să nu fie nici Nicușor, nici Deconspiratu`, și nici cu pelticu` de Predoiu? Boc, ce are? Dacă-i bun pentru clujeni, că le face metrou, de ce nu-i bun și pentru București, unde avem deja metrou? Pe Oprescu nu l-am votat să ne facă autostradă suspendată? Ne-a făcut? Nu. Avea de gând să ne facă? Nu. L-am mai votat odată? Da. Cum ar spune Al Pacino din filmul Avocatul Diavolului, dac-ar fi și el în visul meu: „I rest my case.”

   Cam așa era, în mare, visul meu. Am mai visat, parcă, ceva cu un pitic care vota mâncând pâine cu gem și cu sana, dar nu mi-e clar dacă a intrat sau nu în pasul de numărare al sondajului. Oricum, la final, fix înainte să sune alarma, burtosul îl luase și pe el la pulane. Probabil, o fi fost și el curios cu cine a votat mătușa. Eram doi luați la pulane, și eu și piticu `, deci doi martori la Minunea din visul meu. O fracțiune de secundă, înainte de a deschide ochii, gândii că suntem poate și unicii martori la „accidentul” lui Dan Condrea. Care va să zică, mătușa nu era mătușa, era partonul Hexi Pharma!? Sau nu?

   Oricum, pe site-ul de interpretare de vise, am găsit că dacă visezi Emil Boc, Gabriela Firea, Nicușor Dan, Marian Vanghelie, Olguța Vasilescu, etc., înseamnă că, fie ai lipsă severă de calciu, fie ești mahmur, fie că vei câștiga la loto. Date fiind șansele de câștig la loto, la premiul cel mare mă refer, de 1 la 14 milioane, cam tot atâtea sunt și pentru o alegere reușită. Cred, totuși, că am lipsă de calciu, pentru că mahmur n-am cum să fiu de la doar zece beri. Mă cam doare capul de la lipsa asta de calciu și nu cred c-o să mă duc la vot, sau dacă mă duc, merg mai spre seară, să pară că sunt autentic de dreapta.

   Așa am înțeles eu, că dacă ești cu adevărat de dreapta, nu mergi de la prima oră la vot, să te calci pe picioare cu votanții fără dinți, asistați sociali, bețivi, adversarii feroce ai tehnocrației. Nu, de dreapta fiind, după ce-ți limpezești capul și gândurile de dreapta, consecință a unei seri de discuții cu prietenii tăi, tot de dreapta, însoțite de multe shot-uri, în care i-ai pus la punct pe cei de stânga, băgându-i pe toți într-un țarc cu problemele dentare, țărani, milogi și chiar culoarea pielii (tu fiind un „progresist” ce nu suportă țiganii), deci, după toate astea, te duci sau nu la vot spre seară, iar dacă e posibil, fix înainte să se închidă secția. Și dacă s-a închis ... cum ar zice un actor dintr-un film prost numit România: „Ghinion!”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates