Social Icons

duminică, 17 mai 2015

Mai ușor cu brățările, că speriați copiii!

Despre demnitatea unui hoț de a nu purta cătușe
   La fiecare zornăit de sonerie, Gigel - alesul în circumscripția X cu 62% la ultimile alegeri - se ascunde sub pat cu inima pompându-i la maxim sângele, pe care, până mai ieri, îl considera parțial albastru.
Acum, când știe câte dosare are la DNA și câte sunt pe cale a se naște, e un fel de cadavru ambulant ce învie la orice sunet metalic, făcând ochii mari și rotindu-i ca un uliu spre a găsi cea mai apropiată victimă ca s-o dea în gât.
   Înainte de alegeri, plătise un licențiat la istorie să-i facă arborele genealogic. Avea el o bănuială că undeva, pe la al cincilea străbun, s-ar putea să fie un descendent din Cantacuzini. Istoricul n-a reușit să demostreze asta, oprinduse la un străbunic din Slobozia, ce proaspăt fusese dezrobit, așa că, nu l-a mai plătit. A angajat un dacolog, specialist în demonstrații ce leagă direct și fără dubii, pentru el și alții de teapa lui, tăblițele de la Tărtăria și Windows-ul 10, și, după nici o săptămână, avea gata arborele genealogic de la Vezina, la Victor Ponta. Pe ăsta l-a plătit baban, că i-a plăcut ce a găsit. Odată rezolvată treaba cu sângele albastrul scoborât direct de pe scaunul de jeepan, a purces la alegeri. După două ture de discuții cu alegătorii la porbagajul deschis și plin cu făină, găleți, pui aproape expirați și ceva ulei, a defilat în alegeri mai ceva ca Mussolini alături de cămășile negre prin Roma anilor `20.
   După alegeri, s-a apucat să-și recupereze investiția în votanți. Mai un contract, mai două, mai un drept de șmecher de județ, mai o retrocedare, și, în trei ani, în curte i-au înflorit trei ML-uri - unul lui, unul lui fiisu` și unul l-a luat pentru nevastă-sa, dar acum că e fără obligații, e plimbat de motivul real al divorțului, iar la curea, încă cinci găuri. Avea parte de o viață înfloritoare pe toate planurile, inclusiv cel educațional. Tocmai i se terminase de tipărit diploma de doctor la Universitatea Națională de Apărare Carol I, fiind coleg cu șeful lui de partid, cu Elena, cu Fenechiu, cu Dragnea și încă vreo trei sferturi din Senat.
   Toate bune și frumoase, numai că, de la o vreme, cam de după alegeri, vede cum, zi de zi, îi mai dispare câte un coleg de grup parlamentar. Dacă ar fi fost în i-le Bermude, ar fi înțeles, dar nu e, și cumetri de partid se duc unul după altul, mai ceva ca banii lui din Cipru. A sângerat mult după banii ăia și i-au trebuit câteva luni bune să-și revină complet. Un coleg, în aceeași situație delicată ca și el, a venit cu o inițiativă de a-i scuti de cătușe pe toți cei cu demnități, pe motiv că ... se sperie copiii sau ceva de genul ăsta. Bucuros că poate să scape de teroarea metalică, Gigel al nostru nu doar că a semnat inițiativa, dar chiar a și xeroxat-o și a trimis-o la vreo șapte biserici pe care le-a ctitorit cu bani publici, să facă popii slujbe pentru ajutor și îndeplinire. La Parlament, împreună cu o colegă scoasă din greva foamei și parașutată direct în cocina demagogiei, a ținut ample discursuri despre necesitatea unei clase politice nealterată de atingerea procurorilor.
   Ieri dimineață i-a sunat soneria. Acum stă să fie miruit și-și mușcă buzele să nu treacă votul de ridicare a imunității în Parlament. Mâine se votează legea colegului. Timid, ridică ochii roșii de nesomn spre cer și, în gând, rostește jumătate de Tatăl Nostru, că atâta știe. Ceva, ceva trebuie să cadă, dacă nu, să pice, iar el, dacă scapă și de asta, se retrage la Saint Tropez, că i-a ajuns și are de ajuns. Noaptea, în pat, pe tâmplă, o venă cu sânge de dac alimentează un creier chinuit de incertitudini. Oare se votează? Oare merg la beci? Oare-am strâns destul? 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates