Social Icons

joi, 24 iulie 2014

Diferențele între stelele și facilitățile oferite de hoteluri în Europa

Diferențele între numărul de stele al hotelurilor din Europa
   „Hotelul în care eram cazați era de trei stele, dar nu merita nici măcar o stea.” De câte ori n-ați citit fraza aceasta în comentariile de pe net despre diverse hoteluri din diferite stațiuni sau țări?
Eu, cel puțin, am citit-o de multe ori. De ce diferă facilitățile oferite de hotelurile cu un număr de stele egal în diferite țări sau, uneori, în cadrul aceleiași țări? Răspunsul la această întrebare vine din normele de reglementare adoptate în țara respectivă.
   Sistemul binecunoscut de clasificare a hotelurilor după numărul de stele de la 1 la 5 nu e ceva bătut în cuie. Până în anii 2000, multe dintre țările UE nu adoptaseră acest sistem. Altele l-au adoptat, dar au păstrat semi - oficial și vechiul sistem de clasificare. Iar altele nu au de gând să-l adopte deoarece, spun autoritățile, ar afecta concurența în cadrul sectorului. Chiar și la noi, sistemul de clasificare e diferit pentru unitățile de cazare, mă refer aici la hoteluri și pensiuni așa-zis agro-turistice, în realitate cu patroni din Pantelimon ce au tot atâta treabă cu agro-turismul ca și Grapini cu gramatica. Există, de asemenea, diferențe de clasificare între zonele țării, chiar dacă nu sunt legiferate. Așa se face ca un hotel de 2 stele din Neptun, comparat cu unul dintr-un oraș mai mare, îl face pe acesta din urmă să pară de 5 stele. De vină pentru această situație sunt cei ce trebuie să aplice legea.
   La nivelul UE, țările în care nu există o clasificare impusă de legislația în materie de turism sunt: Finlanda, Austria, Cehia, Franța, Germania, Islanda, Letonia, Luxemburg, Norvegia, Suedia, Marea Britanie. Dintre acestea, doar în Finlanda nu este adoptată o clasificare voluntară. În celelalte țări enumerate, clasificarea nu este impusă de legislație, ci de asociațiile de hotelieri. Aceștia stabilesc criteriile de clasificare a hotelurilor din țara respectivă de comun acord, fără constrângeri legislative. Spania și Italia au reglementate clasificările unităților de cazare la nivel regional. Așa că, dacă  veți călători dintr-o regiune în alta, s-ar putea ca facilitățile oferite de hoteluri să difere. Danemarca are un sistem de clasificare doar pentru membrii HORESTRA cu un număr mai mare de 40 de paturi. În România, Croația, Ungaria, Bulgaria, Olanda, Belgia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Estonia, Polonia și Irlanda clasificarea este impusă de legislația națională.

   Un caz special îl reprezintă Franța, țară ce a adoptat în urmă cu câțiva ani sistemul de clasificare 1 - 5 stele. Anterior, sistemul de clasificare pentru hoteluri cuprindea șase clasificări de la 0 stele la 4+ stele. Noul sistem adoptat nu a impus hotelierilor cerințe suplimentare, așa că, nu e surprinzător dacă la un hotel de două stele toaleta e la comun. În Malta, clasificarea hotelurilor începe de la 2 până la 5 stele, iar în cadrul fiecărei categorii, există o subclasificare în alte patru categorii. Deci, dacă vrei să te plângi de condițiile unui hotel cu 4 stele ce aduce mai mult cu 3 de pe la noi, e bine să știi că e chiar echivantul acestuia și să te bucuri că nu seamănă cu unul de 2, pentru că subclasificarea poate să-l plaseze mai aproape de 2 stele de la noi decât de un hotel de 3 stele.
   În Cipru, pentru hoteluri, există clasificarea de la 1 la 5 stele. Pentru hotelurile de apartamente, clasificarea este pe litere - A, B, C și „deluxe”. Această clasificare poate crea confuzie pentru turiști. În Grecia se face o distincție între categoriile de unități de cazare. Astfel, există unități de cazare din categoria primară (hoteluri,  moteluri, apartamente, studiouri) și din categoria secundară, ce cuprinde camerele, apartamentele și casele de închiriat. Ambele categorii sunt clasificate de la 1 la 5 stele. Cerințele însă sunt diferite și, de aici, apar nemulțumirile turiștilor. Turcia, deși nu face parte din UE, e o destinație preferată de români și o luăm în discuție din această cauză. Particularitatea clasificării din această țară e că există o separație legislativă a clasificării între unitățile de cazare din orașe și a celor din satele de vacanță, cu exigențe mai ridicate pentru cele din urmă. Cei ce vor să călătorească în SUA trebuie să știe că sistemul de clasificare în funcție de numărul de stele nu există nici oficial, nici voluntar de către asociații, hotelurile bazându-se pe reputație în oferirea serviciilor.
   „Câte bordeie, atâtea obiceie” - asta ar fi concluzia și, din acest motiv, dacă nu vrei să rămâi dezamagit și să postezi pe net comentarii despre clasificări, e bine să te informezi despre legislația turistică a țării pe care ai de gând să o vizitezi, de condițiile și de facilitățile oferite în funcție de numărul de stele voluntare sau legale.


   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates