Social Icons

luni, 13 martie 2017

Câte crize economice a avut România de la Cuza încoace

Crizele economice în istoria României
   Din 1862 până în 2016, România, indiferent de dimensiunile statale, a trecut prin 41 de ani de criză economică. Avem, așadar, o medie de peste un an de recesine la patru ani. Numărul anilor de criză economică poate fi mai mare, având în vedere că datele economice din perioadele 1915 - 1919 și 1948 -1949 lipsesc.

   Lucrarea dlui Victor Axenciuc „Produsul Intern Brut al României 1862 - 2000. Serii statistice seculare și argumente metotologice” ne oferă date care ne permit să identificăm perioadele de creștere și recesiune economică din 1862 până în 2000. După anul 2000, folosind aceeași metodologie, seria de date a fost extinsă până în 2016. 

   La prima vedere, trebuie să spunem că, din cei 41 de ani de recesiune economică, în șase perioade recesiunea economică a durat doi sau mai mult de doi ani consecutivi (vezi datele din imagine). E foarte probabil ca în timpul Primului război Mondial să fi existat o perioadă de recesiune întinsă pe mai mulți ani, dar în absența datelor nu putem decât să speculăm. Așa că o să ne referim doar la datele existente.

   Care a fost frecvența și durata crizelor economice din ultimii 155 de ani?

   În Vechiul Regat, dată fiind structura economiei, în care agricultura deținea o pondere importantă, PIB-ul înregistra fluctuații frecvente, în funcție de anii agricoli. Din cei 52 de ani (1862- 1914) cuprinși în seria de date statistice, 18 ani au fost de recesiune, iar două perioade de recesiune se întind pe o perioadă mai mare de un an (1865 - 1866 și 1883 - 1884). Aproape jumătate din anii de criză economică ai României aparțin acestei perioade, punând sub semnul întrebării așa-zisa prosperitate din perioada domniei lui Carol I (vezi graficul din imagine). Economia a crescut în această perioadă, dar creșterea a fost extrem de lentă față de perioadele ce au urmat.

   Prima criză a apărut în anii 1865 și 1866, ca urmare a reformelor lui Cuza, în principal cea a secularizării averilor mănăstirești. Perioada de incertitudine privind proprietatea din acea perioadă a condus la o scădere a producției agricole și implicit a economiei în acei ani. Paradoxal, această criză nu s-a reflectat în bugetul statului, noile proprietăți trecute în proprietatea statului fiind o sursă substanțială de venituri, conform datelor din lucrarea „Evoluția economică a României. Cercetări statistico - istorice 1859 -1947; Vol. III” a aceluiași domn Victor Axenciuc.
   Cea de-a doua criză (1883 - 1884) a survenit, probabil, ca urmare a unor ani agricoli consecutivi slabi. După anul 1900 și până în 1914, economia a înregistrat scăderi economice o dată la doi - trei ani (vezi graficul din imagine).

   În perioada interbelică, economia a înregistrat trei ani de criză până în anul 1938, cel mai sever fiind anul 1932, când România intră în incapacitate de plată. Marea criză mondială de la începutul anilor `30 s-a resimțit doar un an în România, iar după 1932 economia a reintrat pe creștere.

   Anii celui de-al Doilea Război Mondial n-au fost toți de scădere economică, cea mai severă scădere înregistrându-se în 1940, când România pierde teritorii importante în urma Dictatului de la Viena. Scăderea la nivel de PIB pe locuitor n-a fost atât de dramatică în 1940 față de 1939. Ultimii ani de război (1944 și 1945) și anul 1946 se suprapun pe prima criză de trei ani din istoria României moderne. La finalul acestei crize, PIB-ul pe locuitor ajunsese la un nivel apropiat de cel din vremea lui Cuza. Aproape 90 de ani de creștere sinuoasă a economiei au fost șterși cu buretele de război

   Al Doilea Război Mondial reprezintă cea mai severă criză din istoria României moderne.

   Perioada comunistă a avut cei mai puțini ani de recesiune. În anii  `50 au existat trei ani de scădere economică (1952, 1956 și 1958 - vezi graficul din imagine). Din 1958 până în 1980, România n-a cunoscut niciun an de recesiune economică, fiind cea mai lungă perioadă de creștere neîntrerupă a economiei din istoria României
   În anii  `80 apar primele semne de deteriorare a economiei pe fondul creșterii ratelor pentru plata datoriei externe. În 1982, anul când România trece pe lângă intrarea în incapacitate de plată, economia termină totuși pe plus față de anul 1981. În 1985 se înregistrează ușoară scădere economică, pentru ca din 1988 să intrăm în cea mai lungă perioadă de recesiune din istoria României, care va ține până în 1992.

   Criza începută în 1988 și terminată în 1992 e cea mai lungă perioadă de recesiune economică din istoria României moderne.

   Perioada tranziției e marcată de o criză economică în „w”. Prima criză a început în 1988 și s-a sfârșit în 1992. Din 1993 economia a început să crească. A doua criză din perioada tranzițieie a început în 1997 și s-a sfârșit în 1999. Din anul 2000 economia a revenit pe creștere (vezi graficul din imagine).

   Ultima criză economică s-a înregistrat în anii 2009 și 2010, economia scăzând cu 7,8% față de anul 2008. Băsescu e ultimul șef de stat în timpul căruia s-a înregistrat o recesiune. Să sperăm că așa va rămâne pentru mult timp.

   Ultimile trei recesiuni ne arată că economia se comportă foarte diferit față de acum un secol. Dacă acum un secol și jumătate, anii agricoli făceau diferența de productivitate și, implicit, între creștere și recesiune, în ultima jumătate de secol, cauzele sunt mult mai complexe, iar o bulversare social-economică precum cea de la finalul anilor `80 ne costă mai mult timp de revenire decât ne-a costat ultimul război mondial. Ritmurile de creștere ale economiei după cel de-al Doilea Război Mondial au fost mai mari, dar și perioadele de criză au fost mai lungi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu