Ultima dezbatere din SUA ne-a arătat că americanii nu prea au ce alege. America e în situația României din anul 2000. Cică așa sărbătoresc yankeii 140 de ani de la Declarația de independență, punând față în față tusea și junghiul, pentru a alege între ele.
La dezbatere s-a văzut un McDonald Trump care promitea: garduri pentu esé, râgâieli de votcă cu Putin (nu-mi scuzați cacofonia), eliberarea corporațiilor de sub jugul taxelor, locuri de muncă cât pentru vreo zece Republici Populare Chineze, „avorturi liberalizate” doar la nouă luni, taxe de șmecher percepute de la japonezi, nemți, de la noi?!, pentru fondul de protocol a lui Lockheed Martin, reciclarea programului ObamaCare în hârtie igienică unistratificată, și „multă sănătate!” pentru cei 99% din americani care n-au avut norocul să facă parte din restul de 1% de privilegiați.
Hillary ne-a zâmbit în tot acest timp, când cu ruj pe dinți, când fără, în funcție de cum își plimba limba pe fațetele dentare. A tras aer în piept, a mai zâmbit odată cu ruj pe dinți și le-a promis americanilor că va un Bernie Sanders altoit cu Barack Obama. Rezultatul e un fel de Barack Bernie, adică un negru cărunt care aduce cu Morgan Freeman (la noi nu se poartă denumirea de afro-americani), ce nu ne vorbește despre cosmos și particule elemetare, ci despre noul socialism original american sponsorizat de Wall Street. Să juri, dacă nu-i bucățică ruptă din Ion Iliescu!
Presa americană se comportă astăzi întocmai precum presa românească din anul 2000. McDonald Trump e linșat din zori până în seară, până la nivelul în care ți se face greață să te mai uiți în ce hal a ajuns deontologia din cea mai mare democrație a lumii. Dacă Trump deschide gura, sar imediat zece analiști care le explică americanilor cât de bădăran, extemist, hărțuitor sexual e acesta. Nu contează că a deschis gura ca să caște a somn, important e ca americanul nehotărât să înțeleagă cât de nociv e personajul. Amuzant e cum idioții de la noi de pe canalele .... de știri îl înfierează cu mânie proletară pe Trump, de parcă noi am conta cumva în ecuație sau vreun american, fie el și originar din România, le-ar lua în seamă opiniile.
Hillary e lumina! Ea ne va călăuzi spre orizonturi nemaiîntâlnite de pace și prosperitate. Nimeni dintre analiștii lu` pește n-a catadicsit să aducă măcar în discuție fracturile de logică ale Iliescăi de peste ocean. După ce și-a umplut buzunarele cu bani de pe Wall Street, acum o face pe Iancu Jianu. Cică, după alegeri, când va ajunge la putere, îi va beli de vii pe corporatiști. Până atunci, o ia încetișor și le golește buzunarele în campanie. Tot după alegeri, se va încorda atât de tare, încât tot Orientul Mijlociu va fi pacificat, probabil printr-o nouă Primăvară Arabă. ObamaCare va continua, astfel încât, fiecare american, asigurat sau nu, va putea da iama la borcanul cu citostatice de ultimă generație, implanturi dentare și silicoane mărimea D, și toate acestea, prin suprataxarea de după alegeri ai actualilor sponsori de campanie Soros, Buffett și restul.
În noiembrie, America nu alege, ci culege. Hillary nu e o alegere, ci fructul tusei și junghiului luate împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu