Social Icons

luni, 17 martie 2014

De ce suntem săraci

Evoluția populației urbane la recensăminte
   De ce suntem săraci? Dac-am fi Becali, am răspunde sec: suntem săraci c-așa a vrut Dumnezeu. Celor mai mulți dintre români explicația le-ar oferi confortul psihic necesar pentru a nu-și măcina nervii când pe la emisiuni se perindă politicieni emanați de partidul unic cu carnet roșu cu tot și le dau lecții de antreprenoriat precoce.
Suntem de bună seamă săraci și din cauza nevolniciei celor ce ne-au condus în ultimile decenii, dar rămânerea în urmă a României vine din veacul al XIX-lea și nu de la Iliescu încoace.       Fetișizarea perioadei interbelice de către unii istorici cu aplecări puține spre deloc pentru economie e ceea ce ne face să omitem elefantul din cameră, ce stă și, din când în când, răsare în statistici atunci când ne comparăm cu celelalte țări ale uniunii. Toate reformele introduse de Cuza continuate, mai apoi, de guvernele din timpul domniei lui Carol n-au reușit să pună bazele unui unui fenomen ce a  avut loc în celelalte țări din Europa occidentală, și anume urbanizarea accelerată. Decalajul existent la mijlocul secolului al XIX-lea n-a putut fi surmontat în deceniile următoare din cauza unor decizii succesive de a menține mediul rural în aceeași stare de subdezvoltare prin reformele agrare. Reformele agrare din 1864 și 1921 au făcut din ruralul românesc o stare de fapt, caracterizată prin fărâmițare a loturilor, productivitate scăzută și beneficii scăzute pentru stat. Migrația spre urban, din cauza împroprietăririi țăranilor s-a făcut într-o mai mică măsură, impozitele pe producție au fost de asemenea la un nivel scăzut, și toate acestea pentru a nu se repeta un nou 1907. Frica de o nouă răscoală a țăranilor a făcut ca agricultura românească interbelică să o ia greu din loc, iar când a luat-o a venit războiul. 
Populatia în mediile urban și rural la recensăminte
   Reforma din 1945, făcută de guvernul Groza, a fost, de asemenea, de natură să dea timpul înapoi cu două decenii, exploatațiile mari realizate prin cumpărări de parcele și care începuseră să utilizeze noile procese de producție intensivă au fost din nou fărămițate. Colectivizarea din anii `60, corelată cu industrializarea, a fost decizia corectă pe termen lung pentru reducerea populației rurale.  
   „Reforma agrară din 1990” și căderea masivă a industriei au avut, de asemenea, un aport la restrângerea populației urbane între 1992 și 2002. De ce e așa de important procentul de populație urbană pentru dezvoltarea unei țări? Toate statele dezvoltate cu o populație de peste 10 milioane au procentul de populație urbană superior României și, implicit, un pib pe cap de locuitor mai mare decât noi. Orașul are capacitatea de a atrage investiții în sectoare mult mai productive decât sectorul agricol, și, cu atât mai mult, decât sectorul agricol din România, a cărui valoare în pib se învârte în jurul lui 5,5% . Avem o populație de peste 40% din total care produce circa 5,5%din agricultură plus alte activități, deci maxim 10% din PIB-ul național. Restul de 90% din pib e produsă de populația urbană. De asta e important ca urbanul să aibă un procent cât mai ridicat, de asta cele mai rurale zone din România sunt și cele mai sărace și tot de asta suntem codași în  clasamentele UE.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu