Social Icons

luni, 10 august 2015

Cu ce diferă filosofia fiscală din România față de cele din statele UE

Topul statelor UE după gradul de colectare la buget
   Principala diferență dintre România și restul statelor UE e că noi nu colectăm suficient de mult din PIB. Anul trecut, conform datelor Eurostat, veniturile bugetare au fost de 33,4% din PIB, clasându-ne pe ultimul loc din UE după gradul de colectare.
Între noi și Danemarca, primul stat după gradul de colectare la buget, e o diferență de colectare de 25,4 puncte procentuale (vezi datele din imagine). Media de colectare în statele UE e de 45,2% din PIB. Dacă am atinge această medie, veniturile bugetului României ar urca cu 35%, asta ar fi însemnat un buget mai mare cu 75 mld. lei în 2014 (veniturile totale la buget în 2014 au fost de 214 mld. lei). Suma este imensă, iar creșterea gradului de colectare e o necesitate, dacă România vrea să se dezvolte. Ungaria e țara fostă comunistă cu cel mai mare grad de colectare (47,6% din PIB). 
   Ce face Ungaria în plus față de România? Dacă ne uităm pe principalele categorii de taxe grupate de Eurostat, observăm că filosofia de taxare nu diferă cu mult față de cea adoptată de România. Taxele pe producție și importuri (aici intrând TVA-ul și accizele) sunt apropiate ca pondere în veniturile totale (39% din venituri în Ungaria și 38% în România), dar sunt mult mai mari ca procent din PIB (18,6% din PIB în Ungaria și 12,8% din PIB în România - vezi datele din tabel). Deci noi avem o problemă de colectare a TVA-ului, accizelor și a celorlalte taxe ce intră în această categorie. Maghiarii colectează cu o treime mai mult decât noi din această categorie de taxe. Taxele pe venituri și avere (aici intră impozitul pe profit) au o mai mare pondere în structura veniturlilor în România decât în Ungaria (18,56% din veniturile bugetare în România și 14% din veniturile bugetare în Ungaria). Ca procent al acestor taxe în PIB, și aici, vecinii unguri ne bat, la ei, taxele colectate reprezentând 6,7% din PIB, în vreme ce la noi reprezintă 6,2% din PIB. Contribuțiile sociale reprezintă 27,73% în structura veniturilor bugetului Ungariei, iar la noi reprezintă 25,75%. Când raportăm colectarea acestor taxe la PIB, maghiarii colectează 13,2% din PIB în contul acestor taxe, iar noi, doar 8,6% din PIB (vezi datele din imagine). Deci, deși structura veniturilor e asemănătoare în privința celor trei categorii de taxe, respectiv taxele pe producție și importuri, taxele pe venituri și avere și contribuțiile sociale (39%, 14%, 27,73% pentru Ungaria și 38%, 18,56%, 25,75% în România), când vine vorba de colectare raportată la PIB, noi suntem cu mult în urma Ungariei (18,6%, 6,7%, 13,2% în Ungaria și 12,8%, 6,2%, 8,6% în România - vezi datele din imagine).
   Dacă ne raportăm la Danemarca - campioana colectării, observăm că filosofia lor de formare a veniturilor bugetare diferă. Danezii pun accent pe impozitarea veniturilor și averii (aici intrând și impozitul pe profit). 58% din veniturile bugetare provin din impozitarea veniturilor și averii, în vreme ce, în România, aceste venituri reprezintă 18,56% din veniturile colectate la buget. Raportat la PIB, această taxă reprezintă 34% din PIB în Danemarca, și doar 6,2% din PIB în România. O diferență frapantă există și în cazul contribuțiilor sociale. În Danemarca, colectarea acestor taxe reprezintă 1,1 din PIB, iar în România reprezintă 8,6% din PIB (vezi datele din imagine). Contribuțiile sociale reprezintă 1,87% din veniturile bugetului în Danemarca și 25,75% în România. Danezii nu se bazează pe colectarea acestor taxe, în vreme ce noi ne bazăm. Danemarca impozitează averea și veniturile, în primul rând, consumul, prin taxele pe producție și importuri, și taxează foarte puțin munca (contribuțiile sociale includ cea mai mare parte din taxarea muncii). Noi am ales să taxăm consumul, mai deloc averea și ceva mai mult munca. 
   Niciuna din filosofii nu e imbatabilă. Germania, de exemplu, își bazează cel mai mult veniturile bugetare pe contribuțiile sociale (37,22% din veniturile bugetare reprezintă contribuțiile sociale), dar taxează și averea la un nivel mai ridicat decât al nostru (26,68 % din veniturile bugetare față de 18,56% la noi). E o altă filosofie de gândire a bugetului. E, de asemenea, și mai puțin preformantă decât cea adoptată de Danemarca, de vreme ce gradul de colectare a veniturilor la buget în Germania e de 44,6% din PIB, față de 58,8% în Danemarca. Olanda are o filosofie asemănătoare cu a Germaniei, iar rezultatele sunt cam tot aceleași, gradul de colectare a veniturilor bugetare fiind de 44,3% din PIB. Suedia taxează în primul rând consumul (43,25% din veniturile bugetului reprezintă taxele pe producție și importuri) și averea (34,64% din veniturile bugetului reprezintă taxele pe venituri și avere), iar rezultatul e un procent de colectare în PIB de peste 51%. Finlanda taxează la un nivel asemănător cele trei categorii de taxe, iar rezultatul e un loc doi, după Danemarca, în privința gradului de colectare a veniturilor bugetare (55,5% din PIB - vezi datele din imagine). Franța taxează munca și consumul, iar gradul de colectare e al treilea din UE (53,2% din PIB).
   Există mai multe filosofii de taxare, dar principala cauză de eșec nu e filosofia, ci execuția. Dacă ANAF-ul nu colectează, poți să ai cea mai bună filosofie de taxare din lume, și la trasul liniei vei realiza că tot n-ai colectat mare lucru. Ultimul scandal cu LukOil ne arată că ANAF-ul a dormit în papuci în ultimii patru ani, timp în care, dacă e să-i credem, au dispărut vreo două miliarde de euro. Ce filosofie fiscală poți să aplici când un inspector ANAF ori e incompetent, ori e corupt, ori e dezinteresat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu