Social Icons

vineri, 12 ianuarie 2024

Economia României în vremea lui Eminescu

Economia României între 1850 și 1889
   Al șaptelea copil al familiei Eminovici vede lumina zilei în 15 ianuarie 1850, la Botoșani. La acea dată, Botoșaniul, cu aproape 25 de mii de locuitori, era al doilea oraș al Moldovei, după Iași, devansând ca număr al populației Galațiul.
Moldova din anul nașterii lui Eminescu era un stat ce pieduse, în mai puțin de un veac, mai mult de jumătate din teritoriu (Bucovina - anexată de habsburgi din 1775 și Basarabia - anexată de Imperiul Țarist din 1812).
   Moldova era un stat mic, de circa 38 de mii de km pătrați, cu o populație de aproximativ 1,5 milioane de locuitori și cu un PIB per capita echivalent cu 500 USD la nivelul anului 2000 (conform estimării economistului Angus Maddison). 
   Sistemul monetar al Moldovei era stăpânit de un haos, cauzat, în principal, de absența unei monede naționale. În Moldova anului 1850 circulau monezi mai noi, sau mai vechi, a căror echivalență nu era clar stabilită, astfel, cursul de schimb dădea naștere unui fenomen de speculă larg răspândit (conform lucrării „Evoluția economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859 - 1947” realizată de Victor Axenciuc). 
   La vârsta de șase ani ai poetului (1856), Moldova primea, în urma războiului Crimeii, județele Cahul, Bolgrad și Ismail, județe cu o suprafață de 9.600 km pătrați și o populație de aproximativ 121 de mii de locuitori. 
   La nouă ani, Mihai Eminescu era cetățean al unui nou stat rezultat din unirea Moldovei cu Țara Românească. Noul stat avea o suprafață de aproximativ 123.700 km pătrați, 3,9 milioane de locuitori și un PIB per capita echivalent cu 550 USD la nivelul anului 2000. Vor mai trece însă nouă ani până când noul stat va avea monedă proprie (în 1867 s-a emis legea înființării monedei, iar în 1868 s-a pus în circulație). La acea dată, monedele aflate în circulație în Principate erau: lirele turcești, polii rusești, ducații austrieci, șvanții. Exista, totuși, o echivalare cu un leu fictiv (monedă de cont) ce se diviza în 40 de parale. Etalonul-aur era ducatul olandez, care valora 31 de lei fictivi și 20 de parale.
   Debutul literar al poetului din martie 1866 de la Cernăuți găsea Principatele într-o situație dificilă, fără conducător, Cuza abdicând la sfârșitul lunii februarie. Economia Principatelor era, totuși, pe un trend ascendent, numărul firmelor atingea 72 de mii, exporturile ajungeau la valoarea de 116 mil. lei (echivalent a 37 tone de aur, 1 kg. aur = 3.100 lei), importurile se ridicau la circa 71 de milioane, iar bugetul statului atingea valoarea de 59 mil. lei (echivalent a 19 tone de aur).
   În 1877, când Eminescu se muta la București și devenea redactor la ziarul Timpul, Principatele intrau în războiul de independență, independență recunoscută anul următor. În 1878, teritoriul noului stat independent  ajungea la o suprafață de aproape 130 mii km pătrați, după schimbul cu Imperiul Țarist ce viza cedarea județelor Cahul, Bolgrad și Ismail în schimbul Dobrogei. Populația statului atingea la acea dată cifra de 4,5 milioane, PIB-ul per capita era echivalent cu 680 USD la nivelul anului 2000, veniturile bugetare ajungeau la 117 milioane de lei. Exporturile atingeau valoarea de 217 mil lei (echivalent a circa 70 tone aur), iar importurile atingeau valoarea de 306 mil. lei, deficitul comercial crescând, în principal, din cauza importurilor de produse cu valoare adăugată mare. Datoria externă atingea valoarea de 393 mil. lei.
   Anul 1889 - anul morții poetului, găsea Regatul României (din 1881 Principatele au devenit Regatul Romaniei) în plină dezvoltare economică. Populația țării ajngea la 5,25 mil. de locuitori, PIB-ul per capita era echivalent cu 850 USD din anul 2000, comerțul exterior își păstra deficitul ridicat, de circa 93 mil. lei, din cauza importului de tehonologie. La acea dată, în țară se desfășura un amplu program de construcție și extindere a căilor ferate. Datoria externă se situa la aproximativ 800 mil. lei. Veniturile bugetare atingeau valoarea de 160 mil. lei.
   În cei treizeci de ani trecuți de la Unire, România își consolidase statul, instituțiile și, încet, dar sigur, economia creștea, atingând maximul de prosperitate în preajma primului război mondial. Eminescu lăsa în urmă o Românie mai prosperă de la an la an, dar mult mai săracă spiritual după dispariția sa.

    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu