Social Icons

miercuri, 29 iulie 2015

Productivitatea și salariile, înainte și după 1989

Cum au evoluat productivitatea și salariile românilor din 1970 încoace
   Anul 1970 găsea România în plin avânt economic. La București se luase decizia de a se investi masiv în industrializarea țării. Perspectiva de a deveni grânarul țărilor socialiste, așa cum se sugera de la Moscova, determinase conducerea de la București să ia măsuri pentru a evita statutul de țară agrar-industrială.
   Discuțiile începute cu FMI și Banca Mondială se vor concretiza în împrumuturi folosite pentru construirea de fabrici și uzine. Creșterea datoriei publice, de la câteva zeci de milioane în 1970, până la 10,4 mld. USD în 1981, a dus la intrarea în incapacitate de plată în anul următor și, mai apoi, la returnarea anticipată în 7 ani a unei datorii ce trebuia achitată în 25 de ani. România pornea pe drumul industrializării cu un PIB pe cap de locuitor de 593 USD (vezi tabelul din imagine), ceea ce ar echivala astăzi, dacă ținem cont de devalorizarea dolarului, cu 3.647 USD (1 dolar din 1970 = 6,15 dolari astăzi). Salariul mediu net era de 1.318 lei, echivalent a 220 USD la cursul oficial al BNR de atunci. Populația ocupată era de 9,7 milioane de locuitori, iar numărul de salariați era de 5,1 milioane. Atât populația ocupată, cât și numărul de salariați, erau superioare cifrelor corespondente din 2014 (vezi tabelul din imagine).
   Între anii 1975 - 1985, produsul intern brut al României a crescut de patru ori, în valori nominale raportate la dolar, de la 12 mld. USD la 48 mld. USD (vezi tabelul din imagine). Salariul mediu net în lei s-a dublat, iar numărul salariaților a ajuns la 7,7 milioane. Pe parcursul acestui deceniu, România a trecut de la statutul de tigru economic, la cel de pisic hăituit de creditori. Inflația a fost ținută în frâu în majoritatea anilor, excepție făcând anul 1982, când rata inflației a atins 17,8%. Dacă ținem cont de inflația dolarului din 1970 până în 1985 (1 dolar din 1970 = 2,77 dolari în 1985), atunci se observă o scădere a salariului net de 3,7 ori față de 1970 (valoarea actualizată a salariului din 1970 era în 1985 de 608 dolari). Nici PIB-ul actualizat la inflația dolarului n-a crescut de patru ori, ci cu 43%, dar oricum a fost o creștere. Vedem că, în 15 ani, din 1970 până în 1985, populația câștiga în lei mai mult, în dolari mai puțin, atât la cursul de schimb din 1985, cât și la valoarea reală a dolarului, iar PIB-ul crescuse la valori nominale de patru ori, dar cu doar cu 43% în valori reale ale dolarului. România era în plin angajament de rambursare a datoriei, iar acest lucru se reflecta prin scăderea datoriei la 7 mld. USD.
   În 1989, Ceaușescu lăsa o Românie fără datorii, cu un PIB de aproape 54 mld. USD, 8 milioane de angajați, plătiți în medie cu 3.063 lei (205 USD). Față de 1970, salariul real net în USD (1 dolar din 1970 = 3,2 dolari în 1989 ) era de 3,4 ori mai mic, iar PIB-ul național crescuse cu 40% în două decenii. PIB-ul pe cap de locuitor, calculat în USD, crescuse în valoare reală cu 23%. În valori nominale, PIB-ul pe cap de locuitor crescuse de aproape patru ori (de la 593 USD la 2.333 USD). Oricum, productivitatea românilor a crescut real și nominal, nu și câștigurile salariale, ce au scăzut atât real, cât și nominal (vezi datele din imagine).
   După mai bine de un deceniu de la revoluție, în 2000, România era o țară cu 4,6 milioane de salariați, cu un salariu mediu net de 99 USD, la cursul din anul respectiv, și cu un PIB de 37 mld. USD. Raportat la valoarea dolarului din 1989 (1 dolar din 1989 = 1,39 dolari în anul 2000), salariul mediu net era de 2,9 ori mai mic în anul 200 decât în anul 1989. PIB-ul pe cap de locuitor era, la valoarea actualizată a dolarului, de aproape trei ori mai mic. Cifrele aferente productivității erau mai mici nu doar la valoarea reală, ci și nominal.
   La 25 de ani de la revoluție, în 2014, PIB-ul pe cap de locuitor, la cursul mediu anual, era 4,3 ori mai mare (vezi tabelul din imagine) și de 2,2 ori mai mare, dacă ținem cont de devalorizarea dolarului (1 dolar din 1989 = 1,91 dolari în 2014). Salariul mediu net  a crescut cu 30%, dacă ținem cont de devalorizarea dolarului. După un sfert de secol, românii au salarii nominale și reale mai mari, produc mai mult, dar cu mult mai puțini angajați și cu o populație ocupată mai mică (4,8 milioane de salariați, în 2014, față de 8 milioane, în 1989; 8,5 milioane populație ocupată, în 2014, față de 10,9 milioane, în 1989). Față de acum 45 de ani, românii produc mai mult, având un PIB pe cap de locuitor mai mare nominal și real (de 17 ori mai mare la valoarea nominală calculată în USD - vezi tabelul din imagine; și de 2,8 ori mai mare dacă se ține cont că 1 dolar din 1970 = 6,1 dolari în 2014), câștigă mai mult în valori nominale, dar mult mai puțin în valori reale (salariul net real în dolari din 2014 reprezintă 38% din salariul mediu real din 1970) și toate acestea, cu un număr mai mic de salariați și de populație ocupată. Deci producem mai mult, mai puțini, pe bani și mai puțini. Ce mai, suntem niște capitaliști!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates